e liniște

liniște ca-ntr-o serenadă 

târzie

                                               poeților dispăruți

Mai traversează înc-o luntre Styxul,

Se mai petrece astăzi un poet,

Jelește-un vers orfan; pe masă, pixul

Uitat e lângă foaia de caiet.

Nicio pierire-n lume nu se-amână

Și orice azi pe loc se face ieri;

Sub greutatea morții se…

Când printre turle de biserici,
Iisus, înduioșat, coboară,
În toacă lemnul se trezește
Iar clopotele se-nfioară.

Țâșnește viața din țărână, 
Sub a luminii dărnicie,
Înmugurește crucea mamei, 
În drumul către veșnicie.

Arpegii de toamnă târzie

O frunză, în noapte, suspină

Din lacrimi se scurge rugină

Și plumb, și regret, și ftizie.

Cad ploi ca-ntr-un antic diluviu

Un stol de cocori emigrează

Copaci, pustiiți, intonează

Prohodul frunzișului-fluviu.

Și gem țintirime de apă

O brumă în plete-mi coboară

Strivită-i iubirea din vară

Un gând reumatic mă sapă.

Când visele-ncep să…

(elidă)

Ning zăpezi întârziate, pieptul cerului e-o rană –

Primăvara asta-mi este cu un cântec mai orfană.

Ning zăpezi întârziate, scârțâie din chingi caisul…

(elidă)

Se reîntorc din pribegie preagrațioasele egrete –

Vibrează-n mine anotimpul fără de patimi și regrete.

Azuru-n cer…

(elidă)

Cărarea noastră scânteiază, sub al zăpezii lampadar:

E tot mai trist să văd cum pașii ni se-ntâlnesc atât de rar.

Își jeluiește vântul soarta, peste drumeagul…

S-a înserat devreme și-i zăpadă,

Peronu-i rece, gara amorțită;

El strânge-n pumn batista dăruită...

Ar vrea măcar o dată s-o mai vadă!

Ei au…

                                                  (părinților mei, in memoriam)

(elidă)

(elidă)

O toamnă rece mă încearcă, petrificând al meu cuvânt

Aleargă timpul ca un vaier și nu mai pot să te încânt.

În plânset nesfârșit de undă, se zbate râul argintiu

Aleargă timpul ca o boare și nu mai pot să te rescriu.

Pământul obosit oftează, jelesc coroane-n cimitir

Aleargă timpul ca un foșnet și nu mai pot să te respir.

O liniște de taină-mi cântă, un asfințit îmi bate-n…

Se înveșmântează-n umbre casele dintre coline,

Noaptea rece, nepoftită, se așterne la taifas.

Eu chem vise îndrăznețe, dorul greu să mi-l aline

Și cuvinte-nfiorate, între noi, să prindă glas.…

O lacrimă cerească

luceşte printre gene 

şi prin cămări ascunse

din nou se face iarnă.

Frunzişuri putrezite

încă miros a verde,

iar fluturi albi şi roşii

se mistuie-n tăcere,

ca fulgii ninşi în palmă.…

Ţara îmi face cărare,

vrea să mă vadă iar.

Anii mei au rămas

în pragul casei…

Stau la fereastra odăii întunecoase,

prin geam desluşesc o umbră,

apoi, tot mai clar, silueta unei fetiţe.…

din inima oraşului

nu pot vedea răsăritul

sunt doar o pasăre înfrântă

ce-şi adoarme…

Octombrie, lacustru, se scurge-ncet din cer

Şi streaşine oftează cu lacrimi reci şi grele,

Se tânguie văzduhul, avan miroase-a ger

Şi tu îţi cânţi pustiul deasupra…