astăzi

[Vasilisia Lazăr]

am vrut să-ți cumpăr o carte

dar pentru că nu am găsit niciuna care să cuprindă

toate cuvintele de dragoste pe care aș vrea să ți le spun

am hotărât să-ți scriu eu una

sper să am timp...

 

aflu că un prieten a murit

la 46 de ani

inutil și absurd

la 46 de ani nu se moare se iubește

stomacul meu digeră greu tristețea

trupul din care vara s-a scurs repede

îmi dă senzația că traversez un pod gata oricând să se prăbușească

teama îmi ronțăie din răsărit ca un șoarece

 

trec prin locuri abandonate

clădiri lăsate de izbeliște

cu pereți scorojiți plini de ridurile timpului

cu iederă cățărându-se pe ziduri

și grădini în care copacii continuă să crească

prin iarba țâșnind din inima pietrelor

și-mi dau seama că viața continuă

și după ce nu mai ești

 

ține-mă strâns iubite

să-ți simt căldura trupului și respirația fierbinte în păr

deșiră-mă celulă cu celulă

nu vreau ca-n urma noastră să rămână

doar niște munți de promisiuni

și planuri pentru o fericire aproximativă

 

numai iubirea știe să întoarcă din drum omul grăbit și moartea

 

astăzi am vrut să-ți cumpăr o carte

dar pentru că nu am găsit niciuna care să cuprindă

toate cuvintele de dragoste pe care aș vrea să ți le spun

am hotărât să-ți scriu eu una

sper să am timp...

[Vasilisia Lazăr]

Dragii mei, vă mulțumesc cu sufletul întreg tuturor și fiecăruia în parte pentru cuvintele deosebite pe care mi le-ați lăsat aici, pentru diversele interpretări, pentru empatie, pentru tot! Cu prețuire și recunoștință adâncă!

[Grig Salvan]

Frumoasă promisiune de dragoste. Atunci când nu ne mai găsim cuvintele prin cărțile altora, trebuie să scrie propria noastră carte de dragoste cu dedicație.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Ce frumos!

[petrut dan]

Un poem ce păstrează gingășia personală, observ o anumită inovație în abordarea discursului, dar e frumos că i-ai păstrat sensibilitatea și după cum spuneam gingășia, deși are și accente grave, având în vedere dramatismul situației conținute, o scriere aleasă, my lady, am citit cu plăcere și drag!)

[Mihai Katin]

aflu că un prieten a murit

la 46 de ani

inutil și absurd

la 46 de ani nu se moare se iubește...poemul  imi intareste  credinta  despre datele  sapate  in  marmura  fragila  a memoriei  ,a ratiunii  care  nu   accepta  absurditatea  sfarsitului  prematur,de fapt  orice  sfarsit  este  absurd  pentru  ca  ne  trebuie  prea  mult  timp  sa  invatam  a nemuri  ,poate  de aceea  acest  final:

astăzi am vrut să-ți cumpăr o carte

dar pentru că nu am găsit niciuna care să cuprindă

toate cuvintele de dragoste pe care aș vrea să ți le spun

am hotărât să-ți scriu eu una

sper să am timp...

[Monica Pester]

Iubirea veșnică, mai presus de toate, nu poate, Lisia,  fi cuprinsă nici într-un volum fluviu ŕeeditat în sute de ediții ale unei femei îndrăgostite. Or, tu, Lisia, poți avea nu numai sentimente păptŕunźătoare dar, mai ales, sute de forme de exprimare. Și câți n-ar vrea să fie în locul tău  ! Ești admirabilă, Lisia . 

Lisia,

.

[Stanescu Valentin]

Doamnă Vasilisia, am citit cu mare atenţie fiecare cuvânt şi parcă vroiam să mai întârzie înţelesul fiecăruia. Mă asociez celor aduse aici de aDa Nemescu, mai înaintea mea, şi nu mai pot spune decât că port în suflet urmele plecării unui frate la 47 ani ai lui, totodată nu mânii pe nimeni că am împlinit opusul cifrelor de mai înainte... Astăzi ne-aţi oferit o carte într-un poem. Vă mulţumim!

[Ada Nemescu]

Confesiune și concesie într-o haină imaculată, a iubirii. 

Timpul schimbă multe lucruri, dar nu șterge nimic!

Cum spunea Marin Sorescu - începe să fie târziu în mine...

Versurile tale îmi lămuresc gândul: de ce se plâng oamenii de bătrânețe? este o șansă de a te bucura de viață, cu toate neajunsurile ei, dar și cu toate câștigurile, înțelepciunile, tihna, pacea, liniștea - toate îndelung așteptate...

(și) astăzi, te citesc cu interes, aDa