rămâi

[Vasilisia Lazăr]

sunt zile în care simt

că n-o mai pot lua de la capăt că nu mai e timp

atunci fac ordine în lucruri în manuscrise în suflet

 

cine a creat viața a pus și moartea alături

 

s-a mai dus un poet ce vreme grăbită

poate că e un termen pentru a muri

sau poate că viața nu-i decât o moarte lentă

ca și când te-ar mângâia cineva pe inimă până țâșnește sângele

 

credeam că n-am să îmbătrânesc vreodată

dar în oglindă nu-i loc de amăgiri

rămâi și învață-mă să nu mă mai tem

când ape tulburi își îngroapă în mine puhoaiele fără de țărm

ori noaptea

când moartea se plimbă albă pe cerul gurii

și cruce cu limba nu-mi pot face

 

până ieri puteam muri oricând

nu-mi păsa mă aflam la polul opus iubirii

dar azi mă tem

mă tem să nu alunec pe scări mă tem de război de cancer

ori că timpul ar putea s-o ia brusc la vale

și aș încărunți atât de mult încât nu m-ai mai recunoaște

 

niște clopote turbate îmi bat în creier

și nu știu pentru cine

 

rămâi

 

Atașez minunata recitare a acestui poem de către inegalabila Carmen Popescu, scriitoare și realizatoare a emisiunii „Simboluri de ceară” la Radio Vocativ. Sublimă recitare!

RĂMÂI.mp3

[Grig Salvan]

Meditații la cumpăna grea dintre ani, la hotarul dintre viață și moarte, dintre speranță și disperare, dintre împliniri și regrete. Domină sentimentul de teamă și nevoia presantă de cineva care să fie aproape, cald, luminos și apropiat, într-o lume parcă tot mai rece, întunecată și îndepărtată.

[bolache alexandru]

Cred că trebuia un avertisment la începutul poeziei ca la știrile TV, ceva de genul atenție urmează un poem cu mare încărcătură emoțională... O poezie deosebită!

[gina zaharia]

Lisia, am citit si recitit. Am ascultat și reascultat (frumoasă interpretare, ca de obicei!)

Nu-mi rămâne decât să te întreb: când ne vom întâlni la lansarea poemelor tale? 

Îmi place tare mult cum scrii! Felicitări, draga mea!

[Mihaela Popa]

o poezie cu înaltă încărcătură emoțională, felicitări amândurora, minunat scris, minunat recitat, admirație!

[Ada Nemescu]

...n-am putut comenta, de câte ori am încercat...

prea multe ecouri în timpane, în amintirea proaspătă a sărbătorii frumoase de acum zece zile...

atunci, mai ascult o dată...

La mulți ani, Lisia...

[Monica Pester]

Nu pot să cred că am trecut prin minunea ta de poem fără să-mi pun minuscula mea apostilă pe el. Cred că fulgerul simțit în inimă la citirea lui mi-a fragmentat atât de tare gândirea logică încât am trecut mută  doar cu sufletul plin! Iertare. Citind, trăiesc, mai mult decât judec.

Lisia

[petrut dan]

Despre poem am mai comentat, dar nu pot să nu-i simt forța și dureroasa dorință de a schimba ceva, măcar de a putea scăpa de temerile ''...de război, de cancer sau de faptul că timpul ar putea s-o ia în altă parte'', un poem impresionant și o interpretare pe măsură, un spectacol de sunet și cuvinte pentru colecție, my lady, cu drag!)

[gabriel cristea]

Un poem excepțional, Lisia! 

[Stanescu Valentin]

L-am deschis, l-am trăit!

[Vasilisia Lazăr]

Am repostat acest poem pentru recitarea extraordinară a minunatei Carmen Popescu. Vă rog mult să deschideți și acel fișier atașat!