stare de toamnă

[Vasilisia Lazăr]

dimineața

îmi mai desprind

un strat de iluzii

de pe gene

ca și cum visele sau urmele lor

s-ar putea atât de simplu spăla

cu sarea din lacrima

rațiunii

 

rătăcesc prin mine

ca printr-un parc pustiu

cu frunze moarte pe alei

și bănci scorojite

de uitare

 

e-atâta liniște

și nicio pasăre

sunt atâtea cărări

și nicio urmă

 

doar eu

copac bătrân și solitar

în scoarța căruia ți-ai scrijelit adânc

numele

rătăcesc la braț cu o singurătate

în care aș vrea să-ți odihnești

măcar din când în când

sufletul frumos

.

.

Grafică: Mihai Cătrună

[Chris]

ce frumos!

[bolache alexandru]

Un poem în ton cu vremea de afară și poate cu o stare de tristețe... Toamna întotdeauna aduce și astfel de stări...

[Grig Salvan]

Un poem în ton cu anotimpul, îmbogățind toamna de afară cu toamna sufletului din noi, un tablou al culorilor și efluviilor naturii îmbogățit cu emoțiile și gândurile omului. Îmi place mult metafora copacului bătrân și solitar, în care mă regăsesc pe de-a-ntregul.O lectură deosebit de plăcută. Duminică frumoasă!

[chindea maria elena]

Cine ne poate deconspira vârsta adevărată, Lisia? Poate s-ar măsura în eoni, și totuși ce tineri suntem jucându-ne la ruleta infinitului din noi stările, iubirile, încolțirile și veștejirile. N-am trăi atât de acut toamnele spiritului și sufletului dacă gura nu ne-ar fi fost plină de suculența înmuguririlor. O toamnă ce sapă atât de adânc în noi - mie îmi relevă sevele amețitoarelor primăveri! Sunt fețele vibrante ale  aceleiași monezi! Excelent, Lisia!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Frumoase versuri, iar grafica este deosebită.

[Monica Pester]

ȘI, ÎN CHIP DE CALDĂ COSIDERAȚIE, PROFUND ATAȘAMENT PENTRU TALENTUL TĂÙ ȘI PENTRU TOT CE FACI PE TĂRÂM LITERAR, ÎNTR-O ROMÂNIE PE CARE TOȚI O DORIM CULTURAL PĂSTRATĂ IȚI  DORESC UN SINCER  - LA MULȚI ANI - PLINI D E  ACEA BUCURIE CARE ÎȚI ÎMPLINEȘTE SUFLETUL!

LISIA,

[Monica Pester]

Trebuie să te cunoști în întregime pe  tine însuți, cititor fiind, ca să te poți transpune în adâncimile acestor trăiri ale autoarei. Ele pot fi înțelese deplin, nu cunoscând poeta, ci pătrunzând în meandrele sufletului tău ca să găsești acea vibrație pe care să pășiți alături. Blândețea lumii nostalgice Descrisă aici este ca o medalie pe care o poți câștiga doar simțind la fel.

Minunat,Lisia.

[Mihai Katin]

rătăcesc prin mine

ca printr-un parc pustiu

cu frunze moarte pe alei

și bănci scorojite

de uitare    este acel  lirism  subtil   si  divin  in acelasi   timp  pentru  ca  el  cauta  in  primul  rand  caile  sufletului   si  de aceea ni se ofera  aceasta   destainuire   ravasitoare  in puritatea ei:

rătăcesc la braț cu o singurătate

în care aș vrea să-ți odihnești

măcar din când în când

sufletul frumos......

[gabriel cristea]

O elegie excepțională, Lisia. 

[petrut dan]

Ai creat o atmosferă atât de apăsătoare încât lectura pare îngreunată de inima ce se opune '' sării din rațiune'' multelor posibilități(cărări), dar pe care nu știi s-o alegi deoarece nu ai nicio siguranță: dacă nu cumva la capăt te așteaptă o și mai mare singurătate? Ne-ai turtit de tot!) Un poem care deși personalizat poate fi împrumutat de oricine iubește toamna, frunzele risipite, atmosfera gotică a unui suflet ce parcă iubește să fie închis cerul, precum fluturele atras de lumina ce-i va face rău, un poem al imaginilor la îndemâna cititorului pe care îl invită la meditare și la tot ce poate aduce iarna și toamna ce parcă '' coboară amândouă'' din versurile lui sensibile și pline de feminitatea ce-ți aparține fără doar și poate, my lady, cu drag!)