armistițiu

pietrele păreau a visa în fumul războaielor noastre

doar Dumnezeu deschisese fereastra în cer

și privea cu un ochi

cum se înălța destrămarea pe pământ odată cu ceața…

e vremea plecării

pentru că tu ești frumoasă

mi-am ridicat încă o dată brațul

așteptând un semn că e vremea plecării

nu am nimic cu tine tristețe

nici ce…

crochiuri de toamnă

tot ce-am iubit a pierit odată cu toamna

ce teribile cețuri, nu-i așa

pe toate le-am pierdut cu ultimele păsări călătoare

și le-am făcut cu mâna.…

Călătorie stelară

Sufletul meu parcă ar vrea

Cailor să dau bice;

Ca ajunși în doi pe o stea

Să ne ningă!... ai zice.

 …

Să fie toamnă...

Să fie toamnă cum se-aude-un zvon

În larma unor grauri peste vie

E timpul să-mi strâng pumnii în palton

Și bun rămas să spun la poezie.…

Bucolică

Cerul întins pe pământ se lipise de zare

Când mi-au atras privirea lupii în azimut

Mergeam amândoi fără putință de scăpare...

Am privit soarele sus. Și mi-am zis că e mut.…

 Poveste ca și cioplită în piatră

De-o vreme, ninsoarea îi trecea și lui

direct prin inimă.

Era o tristă zi de iarnă și acel băiețaș era singur

singur și tremurând de frig pe-o bancă, în parcul din oraș.

I-o fi fost…

S-a dus zvon că e toamna

                      Motto:

                  „am iubit legănatul trenurilor și gândurile întinzându-se

                   ca o pisică leneșă în paginile cărții”

                                   (Mihaela Roxana Boboc)

S-a zvonit că e toamna la poartă

Și chiar e pregătită…

de ce se împușcă păsările?

cum se deschidea mai larg fereastra

copilul auzea un fel de foșnet al frunzelor

și numai cântecul păsărilor în depărtare.

tocmai pe acesta și l-ar fi dorit

când clopotul bisericii din sat…

Dacă ar fi fost doar o poveste

Erau ca de obicei pe ogor și în depărtare cineva cânta.

Tatăl își lăsă coasa în iarbă

și luă seama la ce spunea fiul:

„Aud cum cântă vântul în depărtare…

chiar și...

chiar și-n lumea asta grea

care-a lăsat drumuri de nu le mai dăm de capăt

cu grația cu care salcia îți spăla picioarele la iaz

pe cer sub luna în creștere…

odată am văzut

omul este al depărtărilor

absorbit de pala unei mori în continuă rotație

și rar norocul i-a fost un prieten

cum i-ar fi fost domniței care se iubea pe viață și moarte…

Final de carte

Să plec, îmi dau visele ghes

Și totuși rămân lângă tine

Prin gări unde vin tot mai des

Cu ploaia ce rupe din mine.

 …

 când s-a prăbușit noaptea aia

ah! câtă tăcere am tot cheltuit

să mă eliberez de nebunia unui plâns al păsărilor

undeva la marginea unei mări

unde fiecare a jurat că va fi un rege bun,…

Sunt...

Sunt atât de departe de toate

Încât poate nici nu mai sunt

Că de-o vreme, a clopot în noapte

Pașii mi se-aud pe pământ.

Ca atunci când spuneai că sub lună…

Am trimis poezia ca pe un glonț, înainte

(prozopoem din „gloanțe fractale”*)

    „Copil prin miriști trudeam / cu tălpile zdrelite” și „n-am întrebat pasărea ce-i zborul / n-am întrebat peștele ce e înotul / n-am întrebat lupul ce-i fuga”, însă cărțile…

Romanță

Din câte ploi m-au ajuns într-o viață

n-am rătăcit drumul, ori altă cărare

mlaștini, băltoace mi-au tot stat în față

și a fost chiar pricină... de tulburare!

 …

Steaua fericirii

Așa, mult timp, s-au tot vorbit bătrânii

Că doar celui ales cum e ursit

Ea, Steaua Fericirii-i de găsit...

Dar drumu-i greu spre capătul minunii.

 …

După cum…

După cum păsări dau roată

La pădure, nu o dată…

Nu mai cred să ningă azi,

Cum nici pașii mei sub brazi

Nu mai bat ca altădată.

Și trosnind sub ger în…

Încă de pe atunci

Părea în lună c-am trimis săgeata

Și vulturii în aripi am străpuns

Strigam pe sub mesteceni îndeajuns

Dar foșnetul pădurii m-a dat gata

Făcea inteligibil un răspuns.

Sclipeau viclean și stelele prin arbori

Și încă mai ningea cu fulgi prea deși

Când ți-am făcut un semn. Din vis să ieși

Coarda la arc vibra, molizii-s martori

Cu cât ținteam, săgeata dădea…