Treceri

[Tudor Cicu]

Treceri

 

1

să fi trecut așa ca în respirația zborului

parcă săltând pe aripi sub această cheie

și încă dorind să mă știu între aceste întâmplări;

locuri unde nimeni n-a fost singur

sau înșelat în dragoste

așa mai înțeleg dispariția atâtor lucruri în viața mea

eu însumi lovit de înșelătoare temeri

cum toată viața voi fugi după o umbră amăgitoare

ori tu chiar te-ai închis

până va sta ploaia

ferecată ca o privire de nepăsarea cerului.

 

2

ori să fi adunat în mine

presimțind doar o tăcere în plânsul tulbure al zilei

cuvintele cu care împreună am tras după stele

de parcă nu cu gloanțe trecătoare am tras

ci cu teama celui înghițit de poarta înșelătoare a unor iluzii;

atunci,

pentru ce și aceste rostogoliri cu spaima

că târâi sfârșituri de ev și atâta frig după mine

atâtea bucurii pierdute

în speranțe din care nu vom putea salva mai nimic?

 

3

știu că ai să și spui:

va veni o vreme când vom afla

că iubirea e o pierdere a ochilor

a unui singur gând dintr-o povară a renunțării.

cum  a salva și acest dans de umbre în doi

va deveni cândva

un câmp cu maci printre simple amintiri...

temeri ciudat izbindu-se

la fiecare pas pe lângă tristețile mele atât de lungi.

că le-am fost doar o fantomă

neînțeleasă ca și trecerea ta

 

 

 

[Tudor Cicu]

Ion Lazăr da Coza: singurul mod de a nu-mi fura cineva visele a fost să le știu risipite într-o carte. Acum e din ce în ce mai greu să le adun la un loc, pesemne de aici și aceste treceri în 1,2,3 timpi. Gând drag!

[Ion Lazăr da Coza]

Fără virgula din s3, v6.

Un triptic al risipirilor fecunde.

da Coza

[Tudor Cicu]

Valeria: La câtă sensibilitate și căldură ai în versurile tale, iată, te-am făcut să cazi în tristețe. Lasă-mă doar pe mine, acolo unde m-am tot rostogolit în paradisul iluziei și m-am tot risipit într-o iubire imaginară inutilă, ca să mai îndemn și pe alții. Multă căldură sufletească îți doresc.  

[Tudor Cicu]

Mihaela: N-oi fi eu ultimul romantic, dar „haina” asta (precum mantaua lui A. Rimbaud: „mantaua mea ea însăși ideală devenea) - versul din „Boema mea”), cred că-mi stă bine. Dacă nu, o împrumut, sau o scot în bazar. Însă cine mai cumpără vechituri? Cu drag! 

[Tudor Cicu]

Doamna Sofia: Mulțumesc pentru popas și vă doresc „trecere” rapidă peste rebela gripă. Să vă spun un secret. L-am auzit de la un moș în etate de 84 de ani, de la munte. Acum 10 ani mergeam cu echipa de electricieni pe teren, în control. Mi-aduc aminte că eram tare gripat și terminasem toate batistele din buzunare... Moșul a băgat de seamă și m-a tras deoparte: „Știi taică ce leac e bun pentru dumneata?” Am dat din umeri. (?!) „Păi, eu îl știu de pe vremea războiului ăla mare, de ne prindea iarna, doar în izmene și o pârlită de cușmă pe cap. Ne-a învățat unul de-ai noștri, muntean și el: să fierbem țuica cu 2-3 căței de usturoi tăiați mărunțel, cam 4-5 minute și după ce dă în fiert. Să nu mai bei niciodată țuica fără usturoi în ea”. Așa am făcut în fiecare toamnă și iarnă, și de-atunci nici n-am mai auzit de gripă în familia mea. Să auzim de bine!

[Valeria Merca]

Superb! O trăire de Poet!

Adulmecând pas cu pas, mă dor aceste Treceri!

[Mihaela Suciu]

Citind, nostalgia mă leagănă... Tudor, ești un romantic! Trec repede să nu mă cuprindă ,„aflarea”. Mă gândesc la ineditul surprizei, dar amân s-o găsesc. În fond, de ce m-aș grăbi? :)

[Sofia Sincă]

Imi place ce am citit, însă nu mă pot concentra 100%. Am gripa pe la mine...

Voi reveni.

Sofi