cronica unei zile de toamnă
a început prin a număra ușile caselor pe strada sa
apoi a trecut la ferestre;
niciodată nu i s-au părut mai triste frunzele în copaci.
turnului bisericii i-a făcut cu mâna în treacăt
pesemne,
ea atunci a chicotit
chiar a râs
și-a șters pleoapele
sandalele ei aveau doar două curele mici
gleznele îi săltau
pe rochia ei se zăreau tot mai puține umbre.
în cele din urmă a desenat cu mâna pe cer
antenele de pe case
i-a arătat cât de dreaptă îi este fruntea
apoi gâtul de porțelan și sânii rotunzi
ca atunci când închizi ochii și desenezi cu degetul norii
ori aprinzi chibrituri și licurici îți sar printre degete.
era ca și cum
a încercat să-i deslușească în palmă linia vieții
să facă o scamatorie
cu care să alunge o tăcere atât de tulbure
nu l-a înțeles
se grăbea dizolvându-se depărtărilor
ca acel soldat agățat de gâtul calului;
pentru el încă nu venise timpul să plece
și chibriturile...
dacă ar fi știut cât de repede se sting...
Adaugă un comentariu
Camelia: La masa de scris, unde nimeni nu te învaţă să scrii şi nici nu scrie în locul tău cineva, a fi scriitor înseamnă a te condamna la singurătate. Kafka ne atrăsese atenţia, că „nu putem vedea adevărul, dar putem fi adevăr”, în lupta noastră cu acel raţionament care râvneşte să aducă lumină într-o ceaţă de mistere. Pentru asta, dar și pentru multe alte lămuriri am ales calea „ÎNSEMNELOR”, care mi-au fost, precum luminița lui Diogene, de mult ajutor. Îți mulțumesc de lectură și ajutor. Ehei, dacă ai putea fi lucid atunci când ți se aprind gândurile! Cu mult drag!
Mihaela P: Tristețea poetului din cuvinte, nu este altceva decât presupusul subiect al unei experienţe trăite deja, în alt timp şi în alt spaţiu. Poate asta i s-a întâmplat și fetiței cu chibrituri. Dar are dreptul cineva să-și asculte până la capăt îndemnurile acelor șoapte lăuntrice care ( poate că, de unde să știm?), au să-l ducă la pierzanie? te întreb. Cert e că un singur lucru există în această tristețe: să nu afle niciodată adevărul. Mulțumesc pentru comentariul tău punctual.
Mihaela S: „Poarta asta era făcută numai pentru tine” scria Kafka în Procesul. Dar nu sunt trist eu, acum, că unii dintre cei care mă citesc aici au mai multe chibrituri decât ale poetului. Pentru ei, poate vor mai fi și alte toamne. Cronica însă, din păcate, s-a scris pentru totdeauna doar într-o zi. Mă bucură optimismul tău. Mult drag.
Un superb tablou de toamnă şi dragoste (sau invers), zugrăvit cu har şi îndemânare! Am citit şi m-am delectat!
PS: Versul 3: "nu i s-au părut"; versul 11: "pe rochia ei se zăreau tot mai puţine umbre"!
Câtă încărcătură emoționantă ne descarci, Tudor! Abia acum observ ce cuprinde numele tău - Tu_dor și nu-i de mirare sentimentul ce rămâne în urma cronicii tale lirice.
pentru el încă nu venise timpul să plece - vor mai fi toamne și mai găsim chibituri. Facem chetă!
o clipă cât o eternitate, o eternitate cât o clipă
”și chibriturile...
dacă ar fi știut cât de repede se sting... „
mă înclin!
Ion Lazăr da Coza: îmi place să cred că , în acest poem, suntem la limita dintre relatarea exactă a clipei şi lumea ficţională a închipuirilor. Ori mentalitatea fabuloasă a poetului acţionează cu alte elemente şi semne asupra cititorului său spre a-l determina să-şi pună şi el acele întrebări menite să-i redescopere lumea. (Și acum, punctual: nu e chiot, ci a chicotit - înțeles că a surâs pe ascuns, apoi a râs. Cu celelalte sunt de acord și vă mulțumesc. Am înlocuit deja.) Cu drag.
Versurile 6 și 7 alcătuiesc o inadvertență - aș înlocui chiot > zâmbet/surâs.
Întâlnim ochii de trei ori > pleoape, de ex.
Chiar și-n penultimul vers aș pune puncte de suspensie.
Seniorial.
da Coza
Gina: nu pot decât să mă înclin și eu la reverența ta printr-un catren: Să înserăm în cântec până nu-i târziu/ca umbra noastră să înghețe-n lună/de-o fi așa, ori nu, mai știu/că în poeme fricile-mi înving/și-n versuri mai găsesc câte-o fântână/iar setea mea cu ele să mai sting.
Reverență!
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, Director Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
***
Pentru anul în curs au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 600 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
© 2025 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE