dincolo de poveste

[Tudor Cicu]

dincolo de poveste

 

ieși din casă să stăm față în față, spuneai.

visam și în vis vorbeam cu copacii

cu cei pe care se așezau păsările cerului

și dorințele mele de a-i vedea

în ninsori de gânduri îngropați.

neclintit eu stăteam mimând fericirea

nemișcat la fereastră ca un om de zăpadă.

așteptam să vină iarna

să pot dansa pe jăratecul poemelor

după cum vezi trăiam printre amintiri și niciun răspuns.

poate că la iarnă o să fie mai frumoasă pădurea

și copacii sub crivăț au să zboare în nori.

 așa e, așa e, dacă e să ne întoarcem la tine...

ciripeau păsările, dădeau și ele din aripi

treceau în șiruri-șiruri dese către alte țări.

mă așteptam să aud și toaca în codru bătând

și să fug înapoi la poveste

să mai citesc o dată din carte.

cum îi chema pe cei doi copii lăsați singuri

în mijloc de pădure, în miez de noapte

doar cu luna deasupra capetelor?

nu m-ar mira dacă într-o bună zi

tu mi-ai spune că ai găsit drumul

până la cei doi micuți ca niște pui golași de vultur

că dumnezeu e cheia

și cum priveau ei ceva mai jos de secera lunii

cum din fiecare nor

îi privea un om de zăpadă.

[Tudor Cicu]

Ion Lazăr da Coza, Mihaela S: ...am gustat pitorescul accidentului în versul arătat și l-am înlocuit. Mulțumesc amândurora. Așa e când mintea ți se îndreaptă spre singura luminiță a poveștii și de accidentul virgulei și repetiției nu mă mai leagă acum, decât dorința de a rămâne fără ele. Și rămân cu bucuria că taina poveștii v-a atras.

[Adina Speranta]

Îmi place mult finalul.

Pune în valoare întregul (pe care l-aș fi concentrat un pic mai mult).

Cu drag! 

[Mihaela Suciu]

Ioane, sunt două versuri cu ,,pădure”. Cred că te referi la: ,,mă așteptam să aud și toaca dinspre pădure, bătând” și nu la: ,,mă așteptam să aud și toaca dinspre pădure, bătând”. Zi și eu să mă lămuresc. :)

[Ion Lazăr da Coza]

Creator de lumi noi.

Aș scoate virgula  după pădure.

da Coza

[Tudor Cicu]

Valeria : "Noi nu vrem să fim geniali /Noi vrem să fim trimbulinzi " ... poate doar așa aș explica dansul acesta. Tu spui fascinant, eu aș spune că, pesemne, cazusem strâmb intre cuvintele înghesuite de gerul iernii. Semnul tău are îndemn călduros.

[Valeria Merca]

așteptam să vină iarna

să pot dansa pe jăratecul poemelor - văd bine că dansul e ispititor, fascinant! :)

Tare drag popasul

[Olimpia Sava]

Frumos!

[Tudor Cicu]

Ana: Sadoveanu avea darul evocării în scrierile sale despre real și fabulos. Noi, tindem acolo. Cele două planuri îmbinate: real şi fabulos, dacă răscolesc în cititor un amestec de imagini privind desăvârşirea unui vis cu aspiraţii în iubire (pe de o parte) şi suava inocenţă, pândită de peste tot de o spaimă mai vastă ca amurgul cioranian (pe de altă parte), înseamnă că poemul și-a atins scopul. Sau măcar o parte din răsfrângerile noastre în acel cântec tânguitor oferit de substanța vieții. Drag semnul transmis.

[Tudor Cicu]

Mihaela:  Așa și este: la capătul unei povești ne întâmpină altă poveste care să ne întrețină speranța. Uneori, în această lume de poveşti a copilăriei se întâmplă numai lucruri, fapte, întâmplări „în car tras de lebede” (sugestie venită de la Andersen), care se petrec pe tărâmul situat între fantastic şi absurd, poetul împletind doar ghemul care îl scoate pe cititor din labirint. Un gând bun semnului dat de tine!

[Tudor Cicu]

Tacitul (?):  Privită cioranian (poezia): „Doamne m-am prăbuşit în inima mea!” și luptând cu umbrele poemului său, poetul își dibuiește soarta visând mereu alte ieșiri. Problema e dacă cititorul îl va zări optimist la ieșirea din labirint pentru a nu trage un lanț de spaime după noi. Salut trecerea ta pe aici.