o pagină de viață

[Tudor Cicu]

o pagină de viață

 

până și viața mi-a fost ca o luntre

împinsă de pe-un uscat unde nimic nu ar fi presimțit

mândria unei mări numai valuri.

doar sufletul spui tu

singurul neînvins care mai poate ține cârma

cu torțe de purpură în mâini

și semn de pace nu pomenise o vorbă

în ce tranșee

îmi rostogoleau cei rămași la țărm gândurile

credeau că asta avea să-mi ucidă tristețea plecării

te închipuiam și eu vâslind

în urma ta pescarii chiar au închis zările

încă mai scotocesc mările

căutându-te

le-aș fi strigat să nu te mai caute

că mi-am pus sufletul pânză la catarg

și vântul poate stârni furtuni nebănuite

că în urma lor ploaia se va prăvăli

pentru asta și pentru câte gânduri am ars

să fi înțeles ei că în această pagină de viață

luna se închină

stelele și-au stins opaițele în fântâni

cerul încă nu s-a unit cu marea sub fulgere

și cineva

așteaptă pacea celor o mie și una de nopți fără tine?

[Tudor Cicu]

Mitică Horlaci: Inima mea, ca o poartă, vă e deschisă oricând. 

[Tudor Cicu]

Ion lazăr da Coza: Un comentariu epidictic și pentru care țin să vă mulțumesc . Mai pot spune că, doar aşa, prin aceste oglinzi borgesiene, îl vom înţelege pe poet când îşi exprimă dorinţa: „să văd şi eu minunile acelea pe care numai le aud” (parcă, tot Cioran!). 

[Tudor Cicu]

Mihaela P:  Uneori și  la o „pagină de viață” poți privi ca la un tablou. E ca şi cum am privi ore în şir cu fruntea lipită de geam, ca Cioran, privind în bezna de afară. Și unde, Cioran ne-a decriptat atâtea taine ale cuvântului. Acum, încercând să descifrăm odgoanele-legături ale acestei punţi de trecere: dinspre poet, spre poezie, dinspre fiinţa sa materială, spre fiinţa sa spirituală, cititorului trebuie lăsat locul de distins privitor în acest spațiu. Un spațiu în care poetul ştie să-şi valorifice cuvântul. Să facă din el clopotul său de ceremonie, la care ne adună dinaintea paginii scrise. Altfel am mai scrie? Îți mulțumesc pentru frumosul tău gest. Drag!

[Mihaela Popa]

o frumoasă pagină de viață, reverență!

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie curată și consistentă.

da Coza

[Mitică Horlaci]

Semn de lectură! 

[Tudor Cicu]

Gina: Gândurile izvorăsc din felul în care răzbați să ajungi la minunile cerului. Încercăm mereu pe Golgota care se urcă până la cer, dar povara aceasta , de multe ori, ne îngroapă la mijlocul drumului. Însă e frumos să iei asupra ta suferințele altora, pândind viața în fiecare cuvânt. Salutări de dincoace de strada crângului. 

[Tudor Cicu]

Mihaela: Nu toate poveștile se termină sub un cireș înflorit. Dar în artă se poate orice. Un gând frumos și popasului tău.

[Tudor Cicu]

Valeria: În vis se pot răsturna chiar lumi, în realitate omul stă față în față cu singurătatea lui. Dar e frumos să visezi! Cu drag!

[gina zaharia]

stelele și-au stins opaițele în fântâni

O imagine cât o mie și încă multe alte cuvinte!

Admirație!