Chiar de frânge iarna...

[Tudor Cicu]

Chiar de frânge iarna...

 

Chiar de frânge iarna arborii în drum,

Prin zăpezi, în cale-ți voi ieși oricum

Să îți fiu în cântec cel zidit sub cer,

Cum e între stele luna temnicer.

 

Și-ncolțit de gânduri, poate într-un fel

Să-mi aleg cu grijă armele-n duel.

Numai că-n povestea ce pe noi ne-a prins -

Cum sta scris în zodii, glonțul m-a atins.

 

Și pe cer, o vreme am să fiu o stea

Să-ți arate calea când tu vei zbura.

Și mult înainte să te pierzi în hău,

Să-mi înghesui umbra, paj în somnul tău.

 

Iar când printre vise te-aș zări cumva

Am să-ți pun pe umeri mantia de nea.

Și ce-a fost cu noi, într-o altă viață...

Mulți ani, alte ierni, ne-or mai sta în față.

 

 

[Valeria Merca]

Să-mi înghesui umbra, paj în somnul tău. Un vers cât o poezie. 

Un popas special

[Tudor Cicu]

Mihaela Popa: ...sunt doar un romantic. Tot aștept să se întâmple ceva, o schimbare. Dar Dumnezeu m-a prins , când eram copil, în cerul Lui, la furat cireșe și m-a pedepsit cu nostalgia acelor fapte. Mulțumesc!

[Mihaela Popa]

vers nostalgic, încheiat într-o notă optimistă

”Mulți ani, alte ierni, ne-or mai sta în față.”

[Tudor Cicu]

Nikol: și... și... iubirea împresoară dinspre trecut spre viitor și dinspre viitor spre trecut, cum se  și spune că se poate călători în timp. Deocamdată cu gândul! Cu mâna la inimă, o spun: drag și popasul tău. 

[Nikol MerBreM]

Ultima noapte de dragoste, prima noapte de război sau invers, în orice caz, se naște sentimentul că iubirea împresoară!...

Drag,

Nikol

[Tudor Cicu]

Ion Lazăr da Coza, prietene drag! Albinele mele, de la țară, din prisaca de unde m-am întors chiar acum, arată ca și cum vor să-mi spună că e încă bine și iarna... mai întârzie. Le cred, că prea erau liniștite și cuminți. Să ne facă iarna cu mâna: bai-bai? (Aranjamentul găsit la prima strofă e și cel bun. L-am preluat. Mulțumesc!) 

[Ion Lazăr da Coza]

Chiar de frânge iarna arborii în drum

Prin zăpezi, în cale-ți, voi ieși oricum

Să-ți fiu și în cântec cel zidit sub cer

Cum e între stele luna temnicer.

-----------------------------

Chiar de frânge iarna arborii în drum,

Prin zăpezi, în cale-ți voi ieși oricum

Să îți fiu în cântec cel zidit sub cer,

Cum e între stele luna temnicer.

O tempora...

da Coza

[Tudor Cicu]

Doamna Sofi: ...„Și tot ce-a fost cu noi în altă viață/Ani mulți, poate și ierni, vor sta în față” (erau ultimele două versuri ale strofei, dar cum explicau cititorului cam totul și nu-i lăsa orizont de a-și închipui ce vrea, le-am scos). Poate n-am făcut bine, dar poeziei nu i se deschide ochiul, întotdeauna, doar la sfârșit. Și cum spuneți și d-voastră uneori: e doar părerea mea. N-am mai citit nimic pe tema asta, în ultima vreme, dar mai știi? O discuție despre „Război și pace” a lui Tolstoi am avut ceva timp înainte cu cineva. Să mă fi gândit la duelul lui Piere Bezuhov? În subconștient o fi rămas ceva...

[Tudor Cicu]

Mihaela S: Iarna bate în pas de defilare pe la geamuri. Cu ea nu se poate încheia vreun armistițiu. dar fac de-acum focul sub aripa ei.

[Sofia Sincă]

Îmi venea să zic: Ce este asta? Care glonț?... De unde?... Apoi am înțeles că e vorba despre un duel cu pistoale. Domnule dar asta se întâmpla, hăăăt vreme. Știu eu ce carte ți-a mai picat în mână de ai scris această versificație...
Am citit cu plăcere,
Sofi