Noapte de iarnă

[Tudor Cicu]

Noapte de iarnă

 

Peste crâng iar ninge cum n-a nins de-un veac

Încât neaua-n pături, totul a cuprins.

Lebede ca-n vise patinau pe lac,

Ori aievea fulgii într-un joc s-au prins?

 

Sunt deja cu ochii căutând un semn

Când și noi băturăm codru-n lung și lat

Dar azi, printre gânduri ce s-au strâns solemn

Hărțuit în viscol numai eu am stat.

 

Într-un fel chiar ninge, ca și-ntr-un album

Când se cern prin file umbre-a tot ce vezi.

Spaime ori vedenii sub perdea de fum

Trec de-a lungul străzii, șiruri prin zăpezi.

 

Sper să treacă iarna, într-o bună zi

Iar tu ca în basme să-mi apari pe-un nor.

Mai aștept doar vremea a deszăpezi

Ori să-mi scriu povestea într-un alt decor.

[Tudor Cicu]

Gina: De la Andreescu încoace, pictori, poeți împreună cu oamenii simpli care s-au hrănit cu visele lor în acest crâng, au tot trecut și ... tot trecut în această viață. Într-un târziu de ani, unul dintre noi va întreba cu tremurul în glas: cât să mai fie până ajungem, oare cât să mai fie, până ajungem să ne aducem aminte ninsorile, tăcerile, fericirile, apusurile de soare din vremea primelor iubiri... toate! Și ne va fi dor de crâng. Așa că bine faci și îi cauți sufletul și îl însoțești cu poezia. Mult drag.

[gina zaharia]

Dau o fugă până în Crângul nostru, dacă-i vorba că aduce inspirație așa plăcută! Și voi citi cu drag, desigur, și povestea altui decor, doar să-i vină vremea!

Admirație!

[Tudor Cicu]

Camelia: Te știu o poetă foarte atentă la sonul cuvintelor și muzicalitatea rostirii lor în poezie, dar îți voi răspunde, bătând la porți cunoscute mie,  printr-un catren: 

Când vălul nopții peste crâng se lasă

Și ritmuri saltă-n versuri  cum vor ele
Oare ninsorii crezi că îi mai pasă
Cum poezia urcă înspre stele?

            Încântat să te știu visând, o clipă, în feeria acestor versuri. Mult drag!

[Camelia Ardelean]

O noapte de iarnă, într-un dans feeric al fulgilor de nea peste pământul amorţit de frig... O poveste cuceritoare, transpusă în versuri! Mi-a plăcut mult!

PS: În primul vers, pentru a "repara" mica rupere de ritm, ar merge: "Peste crânguri ninge...", în loc de "crâng iar"!

[Tudor Cicu]

Ion Lazăr da Coza: pare că am stat sub acest cântec precum sta vânătorul mistrețului de argint cu arma în cumpănire; nu-i așa prietene da Coza, că uneori poezia aruncă tot felul de dureri în inimile noastre frânte, sau poate acum, eu sunt întristatul cu ochii în penumbra poemului meu? Și cu gânduri frumoase vin acum, de vă îmbrățișez cu drag. 

[Ion Lazăr da Coza]

Ne-a plăcut decorul, trama, versurile.

da Coza

[Tudor Cicu]

Doamna Rădița: o vreme am trăit și eu cu speranța că mi se va îndeplini visul, în același timp am deplâns copacii și le-am vorbit despre cum i-a pictat cândva, Andreescu. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase. 

[Tudor Cicu]

Mihaela S: Ninsoarea și viscolul erau în mine, inima nu că, uite, umblam eu prin spatele lunii în acea noapte de iarnă și-odată mi-a ieșit ca un lup flămând, înainte, Poezia. Spre încântarea cititorului și disperarea mea că atunci când suflă viscolul tot felul de fantome sunt la două minciuni distanță de mine. Dar, mă simt fericit că ți-am prilejuit un moment din frumusețea acelei nopți. Cu drag! 

[Rădița Răpeanu]

Anotimp cu vise duium ce se cer implinite! Idilic pastel!

[Mihaela Suciu]

M-ai întroienit, Tudor, în frumusețea acestei nopți de iarnă!