mi-aș perfuza sărutul tău în buze 

îmbrățișarea ta în piept 

s-o port cu mine oriunde 



sunt în salonul nouă 

patul de la geam 

mă tratez de urât 

am zile întregi în care pierdut cu ochii în tavan 

fixez liniștea în pioneze 

sau completez puzzle-uri pe halatul asistentelor 

chip după chip caut piesa lipsă 

acel zâmbet…

e timpul să tăcem îndelung 

mâinile se despart os cu os 

din încleștare 

îmbrățișarea doare 

camera se umple de vid 

fumuriu 

ultima imagine 

tu 



ciorile scobesc ochii amurgului 

croncănesc prin cimitire pustii 

scheletele dansează o polca a nebuniei 

în jur făclii de ceară ard rumene 

ca obrajii…

în micul regat al deziluziilor 

urmăream liniștit mersul gândacilor de bucătărie 

de la frigider la chiuvetă și înapoi 

în borcanul de muștar o vrabie ciugulea firimituri de viață 

un înec superb în slow motion 

miriapode gigant se hrăneau din cadavrul breloc

agățat de tavan 

și moliile se transformau în splendide insecte înaripate …

ne-am născut 

în pustietatea unor teritorii de oameni surde 

în albul imaculat al unei Siberii oarbe 

în goana săniilor trase de husky 

ne împachetam frigul înlăuntrul cărnii 

și împărțeam nimicul între noi 

ne înveleam oasele cu pământ 

când deodată am prins rădăcini 

unul într-altul 

făpturi miraculoase de gheață scăpate…

când mâinile noastre imploră

o fărâmă de timp

din aluatul căruia să ne creștem trupurile din beznă

din lăturile în care colcăie șobolanii și viermii laolaltă

când mizeria și crima se vor abate asupra noastră

precum corbii pe un cer tomnatic întins ca un pled ros peste stârvuri

ne vom învârti pe loc ca ochiul unei bufnițe în căutarea prăzii

ca un animal nocturn în jurul victimei neputincioase

de fapt noi suntem vânatul etern

demonii au ieșit în…

ai locuit mult timp în poezia mea

ai schimbat mereu etajul 

acum locuiești la nouă 

te dai cu liftul de sus în jos 

ca pensionarii cu tramvaiul prin oraș 

(oricum au bilete gratis) 

m-ai locuit și pe mine cândva 

ca un suflet al sufletului 

posesie suavă de nouă ori în câte nouă veri 

în care mi-ai recitat din gândurile…

când o priveam 

simțeam adierea pinilor din culmi de munte 

un flux electric mă scutura din încheieturi 

cât de nemuritor poți să fii 

în brațe purtând albastrul revărsat din ochii ei 

cer pentru mine apoi iad 

mă simțeam înfricoșat de singurătatea lăsată în urmă 

zile la rând am vorbit cu ploile 

cu codrii întunecați 

cu…

să spargem o sămânță în fața blocului 

își spun "euglenele" 

să înotăm prin coji în tramvaie iluminate obscur 

să respirăm aerul puturos al periferiilor 

să ne sărăm gingiile 

și să croncănim în cor 

ca și corbul lui Poe 

NEVERMORE 

indefinibilul impalpabilul impenetrabilul 

cuvânt 

ne ține de urât la șezătorile…

mă feresc de E-uri

de Tu-uri

e chimie nocivă gustul trupului tău

ceva îmi spune că-n el se ascund elemente străine

demoni potențatori de gust

glutamați, guanilați, inozinați, ribonucleoride

mi-e teamă să te mai ling de sus în jos ca pe o înghețată

și mi-e teamă să mai devorez nopți întregi culorile tale

date de coloranții chimici de sinteză

știu

sunt cam acid la ora asta

dar numai ce m-am trezit

n-am băut cafeaua și încă mi-e somn…

mă privea inexpresiv 

pastilată sau pastelată 

tablou pictat în anotimpul pereților ce cad 

al șevaletelor ce ard 

al groazei 

mă privea ca și cum ar fi vrut să mă copieze în memoria de lungă durată 

degetele ei tremurau în carnea mea 

în sânge îmi înotau piranha ochilor ei 

mă devora într-un act canibalistic fără precedent 

orbită de…

căutam inteligența pe chipul ei 

sub farduri nici urmă de creier 

Anna țopăia ca o majoretă pe lacul lebedelor 

eu îi culegeam buzele de pe jos 

cu photoshop-ul 

sub haine pielea-i mirosea a fragi 

a șuruburi mâncate de viermi și a săruturi 

timpul ațipea mecanic la ore fixe între sânii ei 



în tramvai oamenii se trag de mâneci de șireturi…

codul de bare la vedere

îți amintești magazinele pline de oameni

ușor de cumpărat

ca la o piață de sclavi se îmbulzeau printre rafturi

se confundau cu marfa

odată am cumpărat o femeie

am luat-o în cărucior și am dus-o la casa de marcat

codul de bare la vedere domniță

striga vânzătoarea

codul de bare la vedere

și nici măcar nu am cheltuit mult(mi-am zis)

am petrecut un anotimp încheiat împreună

și nici măcar nu am făcut dragoste…

trag jaluzelele orașului my cherry

îmi beau paharul cu absint

turnat pe trupul tău

ascult pink floyd

și caut telecomanda

dau cu pumnii în beznă de fiecare dată

când mi se pare că un demon mă pândește

pășesc cu grijă prin efervescența trăirilor tale

port cheia la gât și capul pe umeri

dar mințile

mințile my cherry

mi le-ai văzut pe undeva?

de când te-ai întâmplat prin patul meu le caut mereu

și nu mai suport liniștea de când…

lasă-ţi lutul să odihnească

în palmele celui dintâi

care te-a modelat

ţi-a pus in mișcare sângele

cu atingeri tandre

Amely

te-am visat

cum mă iubeai

nălucă a trecutului

parfumul tău mi-a poposit în carne zile la rând

a crestat sufletul până la os

ploile nu l-au șters

pământul reavăn îmi amintește de el

brazdă cu brazdă

îl caut în trupul altor femei

când nopţile devin

irespirabil de…

fiecare zi o nouă viață

reîncarnare în tine

nu cred în karma(ngerii)

gongul tibetan sună trist în cinstea nimicului

mii de ani de tristețe și câteva secunde în care

ai odihnit

să poți fi trist din nou

spiritul tău o undă magnetică

tu aparatul

dar nu turui ca un radio

atunci când nimeni nu te-ascultă

filosofam cu Amelye pe marginea unui pahar de apă

umplut în cinstea unei vieți mai noi

cea de ieri am ucis-o în grădinile…

extremist extrem de optimist 

considerat nazist pentru că-i anti-curist 

nicidecum anticrist 

lovesc în spiritul tău autist 

măi pui de securist 

sunt monarhist nu anarhist 

ong-ist luptător pentru mediu 

caut remediu gândirii de ev mediu 

aproape medium 

ghicesc planul de la sediu 

distrugerea naturii contra-cost 

ăștia ne cred neam prost 

dau pe post al diavolului…

aplecat peste indiferența ei 

culeg în palme cenușa curcubeului 

după ploaia de ieri 

cerul arde mocnit 

cad păsări uriașe în mare 

ridică un tsunami de fluturi peste orașele de coastă 

farul iubirii s-a stins 

de ieri corăbiile se izbesc de stânci 

ca nopțile albe de răsărit 

și fumegă țărmul de umbre 

în ape reci îmi…

îți amintești locul 

în care ne înfășuram în alge frigul 

și căutam în cenușă resturi de fulger 

să aprindem prometeice focuri pe culmi 

ne hrăneam cu carnea desprinsă 

din glezna timpului 

teama de canibalo-somnambuliștii străzilor ce duc la civilizație 

adormea în noi dorința de plecare 

cântece nazale și…

o simplă bătaie în piept 
și s-a deschis inima 
la culoare 
sângele mi-a gâlgâit în ureche secretul lunecării prin vene străine 
ești o transfuzie dintr-o grupă diferită 
tratează-mă de moartea inoculată subtil 
în nopțile de amor