Cerneală sub piele

[Marcel Vişa]

ne-am tatuat limitele la nivelul epidermei 
nu reușim să trecem de bariera cărnii 
să contemplăm frumusețea profundă a sufletelor 
ne împodobim trupurile cu pietre prețioase 
iar spiritul zace dezvelit în iarna nepăsării 
suntem doar oameni 
fascinați de forme 
de pielea aproapelui acoperită cu însemne tribale 
ne desenăm zeii și ne închinăm lor 
de fapt suntem oameni în oameni în oameni în oameni în oglinzi 
ce reflectă imaginea unui Dumnezeu 
atât de solitar încât a ajuns să creadă în el și să i se închine 
viața e o matroska infinită a singurătății ...

suntem superficiali 
lăsăm amprente peste tot 
dar totul și nimicul ne înconjoară într-un final 
o mantie de întuneric ne acoperă goliciunea 
capacul sicriului se închide brusc 
cerneala de sub piele se scurge în călimara neantului 
hrănește rădăcinile pomului vieții celor care ne vor urma

cineva mi-a spus că tatuajele se impregnează în suflet 
eu mi te-am tatuat în dreptul omului din omul din mine la infinit 
ți-am desenat chipul să mi-l reamintesc în viețile ce vin 
ești singurul Dumnezeu în care cred 
femeie

[Marcel Vişa]

multumesc!

[Nădejde Angelina]

Felicitări!

[Corina Militaru]

cineva mi-a spus că tatuajele se impregnează în suflet  :)

Inedit, idei interesante. Mi-a plăcut mesajul!

[Marcel Vişa]

domnule Lazar, sa le intrebam pe femei, sa vedem ce raspuns ne vor da.

[Marcel Vişa]

Va multumesc pentru atentia acordata versurilor mele.

[Sofia Sincă]

Interesantă filosofie existențială. Și mai interesantă este ideea de a marca chipul femeii cu divinitatea, în jurul căreia se învârtește totul. Și, de asemenea ideea de om în om, ca un ecou fără final.

Am citit cu interes.

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

ești singurul Dumnezeu în care cred/ femeie

Oare femeile pot scrie un vers asemănător, sau sunt... politeiste? :)

Se găsesc repere...

Încântat.

da Coza

[Marcel Vişa]

[gina zaharia]

cineva mi-a spus că tatuajele se impregnează în suflet

dulce-amara cerneală:)

prețuire, Marcel!