nu mi-am validat „beletul”

[Marcel Vişa]

căutam inteligența pe chipul ei 
sub farduri nici urmă de creier 
Anna țopăia ca o majoretă pe lacul lebedelor 
eu îi culegeam buzele de pe jos 
cu photoshop-ul 
sub haine pielea-i mirosea a fragi 
a șuruburi mâncate de viermi și a săruturi 
timpul ațipea mecanic la ore fixe între sânii ei 

în tramvai oamenii se trag de mâneci de șireturi de timp 
se calcă pe nervi din ușă în ușă 
cerșetorii cu exces de pigment poartă la ei nesimțirea ca o armă 
și pute infernal în orașul acesta 
împrumută-mi aerul tău de vedetă 
să-mi pot respira celebritatea 
gură la gură cu oamenii care tac 

respir Anna 
respir liniștea ta aprinsă ca o țigară 
arde mocnit sub unghiile controlorului de suflete 
atâta fum pentru nimic 
și un singur iad 
Dumnezeule unde să-mi adăpostesc ieri-ul 

la dracu cu toate astea cu târâtul pe brânci 
declar război mersului pe jos 
pe din dos nu mă ascund 
n-am șapte ani de-acasă 
nu am casă 
nu-s melc să scot ochii din cochilie doar ca să-mi văd de drum 
scot cepele ochilor trecătorilor degeaba 
printr-o viață care nu le mai aparține de la naștere...

dar 
nu mi-am validat „beletul” dom' controlor 
și ce 
aiurea-n tramvai 
vezi tu Anna oamenii se trag de șireturi de timp 
tu mă tragi după tine 
de cheie 
ești biletul meu spre moarte 

[Marcel Vişa]

Onorat de popasurile dumneavoastra. Va multumesc!

[Gabriela Grădinariu]

Ce strigăt! Ingenios mod de a creiona universul cotidian , insatisfacția spiritului superior . Prețuire!

[Vasilisia Lazăr]

Bravoo!

[Ion Lazăr da Coza]

Punem mână de la mână și nu-l scoatem pe poetul Marcel Vișa din mediul care i-a inspirat această poezie. Cu Anna s-o descurca el, cumva...

da Coza

[Chris]

Dumnezeule unde să-mi adăpostesc ieri-ul

frânturi contemporane - frumos marcel :))

[Marcel Vişa]

Ma bucur mult sa va am aproape. Multumesc mult pentru lectura si aprecieri!

[Ionel Mony Constantin]

O poezie foarte buna.

Exemplific printr-o strofă, unde am subliniat un vers elocvent:

în tramvai oamenii se trag de mâneci de șireturi de timp
se calcă pe nervi din ușă în ușă
cerșetorii cu exces de pigment poartă la ei nesimțirea ca o armă
și pute infernal în orașul acesta
împrumută-mi aerul tău de vedetă
să-mi pot respira celebritatea
gură la gură cu oamenii care tac

[Sofia Sincă]

Draga mea Iris, mie tocmai aceste versuri îmi plac la nebunie. Contrastul dintre ele este scânteietor, marchează cu puţin misoginism, dar peste care se poate trece privind realitatea, ''păpuşa gonflabilă'', fata de carton din piţipoancă, este tocmai ceea ce face să scânteieze începul poemului, în forţă.

eu îi culegeam buzele de pe jos 
cu photoshop-ul 
sub haine pielea-i mirosea a fragi 
a șuruburi mâncate de viermi și a săruturi 
timpul ațipea mecanic la ore fixe între sânii ei

[Sofia Sincă]

Un tânăr care vorbeşte despre sine, dar şi despre ceilalţi... contemporanii săi. El nu spune nimic neobişnuit, dar fel cum o spune reclamă prin sarcasm realitatea în care se scaldă, în care ne scăldăm. Să nu fie neglijat liricul la nivel înalt care emană din poem. Nu modernismul este vinovat, el ar fi venit oricum, este evoluţia naturii căreia nu te poţi împotrivi, doar modul de abordarea al acestul modernism este cel puţin ciudat.

Mi-a plăcut la nebunie poemul tău, Marcel. Felicitări! Admir puterea ta creativă!

Sofy

[chindea maria elena]

Ba ți-ai validat beletul tras de ochiul însingurat! Doar bara de direcție pare că-ți face oareșce probleme!:))) Da se repară din mers - avem o veșnicie la dispoziție, plus cele din pălăria magicianului!:))) Pardon, scuze - acela erai tu!!!!!!!!!! Drag, Gerra