pe buza înserării

gândurile oamenilor fără o aripă

exersează zborul



amerizează des

în mări de poeme

cuvinte aurite

smulg luminii

făgăduințe



oglinzile joacă șah

sub pupile obosite

cedează visului



oglindă-oglinjoară

cine?



cine…

sunt zile în care simt

că n-o mai pot lua de la capăt că nu mai e timp

atunci fac ordine în lucruri în manuscrise în suflet

cine a creat viața a pus și moartea alături

s-a mai dus un poet ce vreme grăbită

poate că e un termen pentru a muri

sau poate că viața nu-i decât o moarte lentă

ca și când te-ar mângâia cineva pe inimă până țâșnește sângele

credeam că n-am să îmbătrânesc vreodată

dar în…

Inima întreabă în şoaptă

Dacă este noapte,

Dacă poate să tacă

Ascultând cum ploaia

Îi mângâie fereastra de miazăzi,

Uneori ea se simte o pasăre

Ce înalţă pădurile

Acolo unde deşertul cuvintelor

Încearcă să ne înveţe cum sisificul nisip

Ne clădeşte o scară

Până la gleznele lunii,

Să ne fie frică

De căderea în raiul tăcerii

De dinainte de cuvintele

Cu care sângele ne…

toate căințele te alcătuiesc

împreună cu lacrimile din zid

pe șevaletul timpului

cântec neînțeles de lume

însetat de idealuri

gândul sau sufletul

fără odihnă

în ropotul magic al pașilor

suspină ca o toamnă

sub mantia belșugului

mâinile trudite

ating sprânceana îngerului

veselind clipa care curge

ca un râu de munte

să ne încălzim inimile

din cărbunii tăcerilor

împăcați cu…

                                                                           Motto

                                                                   ’’E seara mea, când bate orologiul

                                                                    Și vânturile-ar vrea să se oprească,

                                                                   când…

Apune vremea iubirilor naive?

Aprins, aprins  e ochiul minții…

pentru iubirea ta aș crede că limbile pământului s-au pierdut

înainte de prima zăpadă

de timidele strângeri de mâini

atunci când rațiunea trăiește cu senzația tronului

pentru iubirea mea nu aș cumpăra flori de la nimeni

m-aș lăsa pedepsit

dar nu mi-aș lua gândul de la libertatea acelor

douăzeci de ani când repetam după un cântec

nostalgic

e si tu n-existais pas

oamenii îmi stârnesc…

                                                                          Motto

                                                              „În mine plâng plăceri abandonate

                                                              Ce bocet în…

în visele mele am mereu altă viață

construită din

elemente nu total cunoscute vorbesc…

E seara mea, când bate orologiul

Și vânturile-ar vrea să se oprească,

când glezna crudă și-a găsit refugiul

lăsându-și umbra să se odihnească,

În seara mea se-ntorc pe rând acasă,

desperecheate, roiuri mari de stele.

Niciunuia din voi nu vă mai pasă…

să vezi cum trece, somnoroasă, lumina lunii peste toate

când se răstoarnă caravela cu pânzele abandonate.

nimic nu-mi pare inedit pe tot oceanul planetar,

plimbarea aștrilor e rondul ce se repetă iar și iar.

un târâș-marș la miezul…

"La răscruce de viață nu există indicatoare."- Charlie Chaplin

Rătăcit-au ochii mei printre nopțile vâscoase,

Sub cupola strâmtă-a lumii să respir e un câștig;

Râde inima, fragilă, pașii că-i afund în frig

Și-n pelerinaj neliniști vin în oasele sfioase.

Catedralele de ceață văluresc pe albii sâni

Nu pătrunde nici lumina, ca prin vrajă s-a ascuns,

Mă opun misterioasei și în gândul nepătruns

Lațuri groase, închisoare, făcui…

ne mor părinţii

şi-abia atunci simţim

mai aproape moartea noastră

şi-abia atunci înţelegem, gângavi,

de ce gârbovi umerii le erau

şi dintr-odată devenim

în ochii urmaşilor

atlaşi de mucava

precum părinţii erau în ochii noştri...

ne mor părinţii...

târziu... prea târziu îi punem printre sfinţi

în calendare.

.

Socrilor mei, CHETRA și PETREA…

Își dezveleau în vânt tulpina plopii

și nalte vârfuri norii atingeau;

Un stol de zmei îmi contura suișul

pe rădăcini ce ploi reverberau.

Parc-adunasem liniștea din timpuri,

pe unde nici picior de muritor

nu mai trecuse vreme de o eră;

Ploua tihnit, ploua pătrunzător...

Suind pe culmea aprigelor vânturi

- poteca turmelor, spre infinit…

mi s-a interzis dreptul de a fi fericit cu atâtea dorințe

care

nu au unde să se materializeze

vocea mi-a spus:

coboară din pom

mai aveam până să fiu cel mai potrivit 

să nu-și poată feri piciorul

de scoarța terestră

diavolul mi se arăta atât de legat încât părea

singurul lucru din umbră ce-a putut să considere

egalul

legal

în mintea mea își făceau veacul povești după care puteai…

Străzile, faruri din viitor,

își potolesc fuga doar

când talpa le mângâie

ușor asfaltul.

Nu vei putea, tu, femeie,

să-ți cureți șiragurile de spaime,

dacă nu colinzi străzi imaginare,

desființate de trecut și uitate

 în firidele celulelor tale.

Sunt liniile de apel către

înlăuntrul tău, se înșiră în labirint,

 nu le mai poți străbate, 

nici cu firul Ariadnei,

încâlcit de fricile…