S-a dat în vileag tăcerea

[Ada Nemescu]

 Motto:  “Restul este tăcere.“  William Shakespeare

 

prin lucarne îngerii se văd

mai întregi și mai vii decât visul dintâi

lumina sparge cețuri fade în cuvinte

 

cât de simplu se împart la doi destine

 

nemurirea pe retine se scrie

în pomul răbdării doar poame de rai

acum nuntește-n noi o pace

inimi zboară una către alta

 

 mistere de întinerit bezne

în foi albe-și fac așezământul și-n adevăr

[Ada Nemescu]

Alex, câteodată las cititorul să ghicească sensuri...

Mulțumiri,  aDa

[Ada Nemescu]

Măgulitor comentariu, pentru care mulțumesc mult,  Monica Pester.

aDa

[Ada Nemescu]

Mulțumiri,  Lisia. Este sfâșietor de adevărat, uneori...

aDa

[bolache alexandru]

O poezie destul de închisă care îndeamnă la meditație... Poate că fereastra aceea prin care se văd îngerii pătrunde și lumina necesară străpungerii adevărului. Trebuie doar răbdarea aceea ruptă din rai... Drag poemul tău.

[Monica Pester]

Întotdeauna am fost încântată de scrierile tale, Ada. Pline de farmec și mister. Intervin mai rar în pagina ta pentru că eu caut în adâncimea cuvintelor, rădăcina din care au crescut  poemele, lăuntricul ocean de emoții prin  care sufletele noastre înoată și respiră ticluind strofe. Vezi, Ada, tu îmi pari îgreu de descifrat, în termenii mei, firește. Ești adâncă, asta se vede si în picturile tale. Ai tonuri puternice, linii îngroșate măiestrit, dovedind putere simbolica și nevoie acută de validarea pe care, cu siguranță o ai înscrisă în gene.  Poezia ta, urmând același traseu emoțional, comunică puternic stări de profunzime, de transhumanță a cuvintelor de la un pol la altul, pe trasee de-abia ghicite de cititor, dându-i acestuia permanent subiecte de reflecții. Versurile tale sunt ca pachetele de sub bradul de Crăciun, nù știi ce este în ele dar când le deschizi Ești cuprins de fericirea că ai primit ce-ți doreai.

Mă bucură enorm ce scrii și te asigur că te citesc mereu, prețuindu-te.

Ada,

[Vasilisia Lazăr]

Tare frumos, cât de simplu se împart la doi destine!

[Ada Nemescu]

Dorina C. , Gabriela I.... vă sunt recunoscătoare pentru semnul apreciativ. Vă mai aștept, aDa

[Ada Nemescu]

Dragă, Maria...

sunt plăcut surprinsă de comentariul apreciativ, primesc și sfatul despre ultimul vers în care apare cuvântul ”adevărul ”.  Fără un strop de adevăr în toate...ce ne-am face?

mulțumiri, aDa

[Maria Mitea]

”mistere de întinerit bezne” - mi-a plăcut, un poem ca o adiere de vânt ... poetic pănâ la Dumnezeu, 

poate doar aș lucra puți ultimul vers ” în foi albe-și fac așezământul și-n adevăr” 

” în albe foi se fac așezăminte” 

aș renunța la ideea de adevăr, 

e prea bun poemul cu tot ce are, cuvântul ”adevărul ” îî schimbă direcția ... îl încarcă de prisos,

Cu drag! 

maria

[Ada Nemescu]

Așteptam comentariul tău, Grig, cu emoții, pentru că îmi deslușești mie însămi unele neînțelesuri. Spun asta pentru că fiecare vers e un fel de flash cum spui, simt uneori că nu mă pot lăsa povestită. Trimiterea către picturile celebrului Hyeronimus Bosch mă onorează, înseamnă că sămânța de mister, rodește.

Mulțumiri, aDa