Uriașul

[Ana-Maria Butuza]

Uriașul
mă ridică în palmele aspre,
cu grijă,
cu mirare.
Lacrimi,
rouă erau
pe petalele mele.
Mă mirosi,
ca pe o floare,
mă ridică fericit
spre soare
și-mi puse apă la picioare.

A doua zi,
aveam ramuri noi,
îmbobocisem.
Trupul firav
se înălța
într-o îmbrățișare albastră,
nemaiștiută,
nesfârșită,
până când vrejul
străpunse un nor pufos
și-n dată țâșniră picături,
atât de limpezi,
atât de reci,
că bobocilor li se făcu frig.

Ca-ntr-o horă,
se cuprindeau,
se strângeau,
se învârteau,
ridicând capetele
tinere,
rotunde,
întru slava
cercului de foc.

Și-n explozia
de mireasmă,
Uriașul
își năștea simțuri,
se tăvălea,
se bucura,
pe iarba udă,
verde,
moale,
care creștea
și creștea,
sub atingerea ploii,
și-a căldurii,
și-a verii
ce urma să vie.

[bolache alexandru]

Poezia mi s-a părut o alegorie interesantă... Planul imaginativ ne-a purtat într-o lume ireală în care surprindere cât ai fi de uriaș ai aceleași simțiri!

[petrut dan]

Semn de lectură, cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Interesantă viziune suprarealistă, cu atât mai mult cu cât poate da naștere mai multor interpretări. Frumos!

[Ana-Maria Butuza]

Vă mulțumesc!🙏

[Grig Salvan]

O viziune fabuloasă ca un vis din copilărie, un basm liric plin de fantezie și grație.

[gabriel cristea]

Mirabil poem! Felicitări! 

[Ana-Maria Butuza]

Mulțumesc, domnule Stănescu Valentin!

[Stanescu Valentin]

ERATA

Ana-Maria, am citi cu bucurie despre lumea ireală mai e mult până acolo uriaşii încă nu-s poate-au fost cândva pe-aici dar s-au dus s-au dus...

 

 ...binele tot bine-adună

gingăşie în cuvinte

plăsmuirea dintr-o minte

ce visează lumea bună.

 

Felicitări.

 

[Stanescu Valentin]

Ana-Maria, am citi cu bucurie despre lumea ireală mai e mult până acolo uriaşii încă nu-s poate-au fost cândva pe-aici dar s-a dus s-au dus...

 

 ...binele tot bine-adună

gingăşie în cuvinte

plăsmuirea dintr-o minte

ce visează lumea bună.

 

Felicitări.

[Ana-Maria Butuza]

Mulțumesc pentru sugestie. Am înlocuit! 🙏