Repetăm idei, repetăm și gesturi,

Repetăm persoane, repetăm istorii,

Amintim drame, ne-amintim lesturi,

Dar uităm iubiri și uităm victorii.

Lumea asta-i încă, tare viforoasă,

Nu te poți decide încotro te-ndrepți

La scenă deschisă, amplu zgomotoasă

Sau după cortină, sprijinind pereți.

Oriunde ne ducem, avem umbra noastră,

Dar refacem drumul de la nord la sud,

Ne oprim în grabă, voia…

Cercul este diamantul  existenței 

care măsoară inexistența,

este linia de fond dar

și încheierea de ciclu.

Cercul este granița durerilor

care încep și trec,

este inima de heruvim și măiastra 

centură de arhanghel,

cercul este incompletul miez al

iubirii răscolitoare cu început

și sfârșit în același punct,

e vis și freamăt,

e bucuria începutului

și liniștea sfârșitului.

Cercul sunt eu,…

Simt cum secundele pier neîmplinite,

într-un iureș sălbatic, tumultuos.

Se iau de mână și încep dansul auric,

topind lacrima zilei, mistuind nisipul

clepsidrelor întoarse, oare de câte ori ?

Țipă în mine sângele crud, își urmează

trăirea, și împacă mugurii din

cutia Pandorei, ce stau să se deschidă.

Când ajungi, fantomă albastră, la poarta mea,

să nu intri, să-ți lași doar umbra 

să se așeze sub coroana uriașă a…

În viața-n care stai cu teamă

Și-aștepți, hibrid, un viitor,

Poți, oare, să te bagi în seamă,

Crezând că ești nemuritor ?

Poți să-nțelegi hieroglife,

Născute-n creierul golit,

Știind că sunt doar apocrife

Deși e tot ce ți-ai dorit ?

În vremea spadei și a crucii…

În noaptea marilor emoții,

Din geana ochiului închis,

Noi ne mișcăm precum roboții

De parcă-n suflet ne-au ucis.

N-avem toiag și nici gândirea

Că umerii ni s-au plecat,

Și în pământ ne e privirea,

Obrazul, tot, s-a-ntunecat.

Pierduți în lumea asta largă, 

Fără cârmaci și osteniți,

Credem că timpul o să șteargă,

Și-o să rămână cei meniți.

Dar El ne iartă pentru…

Mi-e iarnă-n suflet și a nins,

Pustii, copacii se prăvale,

Întreg tabloul parcă-i prins

În tușe vechi, medievale.

Iar candela, sclipește doar,

Mai luminează o frântură,

Eu nu mai am măcar habar,

Cobor încet dintr-o trăsură,

Cu cai mascați, erau vreo trei

Purtând albe harnașamente,

Și-un vizitiu pe lângă ei,…

Era o vreme când sângele meu avea toate celulele pline de iubire.

Grația îmi stăpânea corpul, ochii se minunau

de orice întâlneau în cale, ființa mea toată trăia

după legea sentimentelor și empatiei.

Dincolo de alb, e negru . . .

Dincolo de răsărit, e apus . . . 

Dincolo de zâmbet, e lacrimă  . . .

dincolo de mine, erai tu . . .

cu forța și…

Detașarea e o luptă

ce se-ntinde pe decenii

E o linie abruptă,

și împarte schizofrenii,

Am fost în deșertul minții,

căutându-mi un toiag,

și-am plecat să-mi caut sfinții

ca să nu mai fiu pribeag.

Să-mi salvez în conștiință

reguli reci și clasice,

când pătrund în neființă

să cred că sunt mitice.

Dar n-am găsit detașare,

nici văzduhul mai curat,

Și, atunci…

Ploaie străvezie, ploaie de amurg,

Nu-mi distruge mie fructele în pârg,

Nu te las, copacii să mi--i dezgolești

Fără flori, și-n umbră să îi umilești.

Rece, ploaie, rece, și cu stropii lungi

Uită-mă-n câmpie, visele s-alungi

Să îmi speli păcate și să le albești,

Și cu miez de suflet să mă învelești.

Spumele să vină, tălpile când dor,

Să îmi dăltuiască pasul mai ușor,

Vântul să adie și să mă…

Am apărut pe-o frunză-nmugurită,

De sus, se legănau în ploaie, stele,

Pe-un colț de cer, Luna abia ivită

Își aranja culcușul printre ele.

Aveam aripi de-argint pe umeri goi,

Cu o tiară și bagheta mea vrăjită,

Știam că vin din neam ales, de soi,

Și doar unui bărbat eram sortită

. . . 

Ecouri mă frământă și acum,

Respir anevoios cu tine-n gând,

Cer Domnului din mine să amân

Moartea…

Numele unei boli grele, de neiertat,

boală contagioasă, 

plină de teamă, pasiune și renaștere. 

Seducția e bobul de muștar 

pe care îl porți în albastrul ochiului,

drept armă, de când te naști.

O folosești când la celălalt capăt

începe chemarea șarpelui Evei,

care te împinge în borangicul patimei.

Îngerii tăi sunt plecați în vacanță,

sau se prefac neștiutori, nu…

În vremea dintâi voi face pasul cel mare

peste rănile încă deschise.

Străbat ușor prăpastia deznădejdii

planând în aripi de libelulă transparentă

peste zădărnicii și neputințe.

M-agăț de cozile curcubeielor

murmurând cântece de leagăn

și incantații către soare.

O neașteptată bucurie mă așteaptă

dincolo de gratiile sub care m-a îngropat frica.

De adevăr, de realitate, de mine.

Mă întorc la prima viață…

Rodul pământului sămânța își cerne,

În aripa-ntreagă a cercului sfânt,

Cu ramuri și muguri născute eterne

Purtate de stranii vârtejuri de vânt.

Și limba se-ncurcă trecând în silabe

Numele celor chemați, ce-or veni,

Șî-or vinde trăiri schingiuite-n tarabe

Din toți anii rămași în zonele…

Când mă voi naște, va fi destul

să cer să-mi crească aripi.

Cerul meu îmi va fi strajă neclintită

Atunci voi veni cu trăsuri împărătești, 

drapate în alb, cu cai iuți, plini de jar

care glăsuiesc…

Gândesc un trecut ce nu mai există,

Și punțile vechi încerc să le rup,

Neliniștea cade dar teama rezistă,

Și nu pot zidirea în veci să o surp.

E noaptea o strajă, a celui ce știe

Iubirea în zeci de bucăți să împartă,

Să vadă cum sufletul vrea să învie

Și joacă norocul pe o singură soartă.

Eu nu chem sentințe, îmi alung umbra

Și beau din sfântul potir de demult,

Pe rugul de flăcări…

Și mă duc, iarnă, mă duc,

Tocmai colo-n vârf de nuc,

Să-mi ating norii cu mâna,

Seara să mă joc cu luna,

Dimineața când învie,

Să-mi fac strai de păpădie,

La apus, ca-ntotdeauna,

Cânt în stradă ca nebuna.

Și mă uit în lungul vieții

Nu-i mai albă ca pereții,

Nici plouată  ca grădina

Unde mi-a-nflorit sulfina

Văleleei, căluți de jar,

Vă dau iarbă din…

Pe fruntea-i senină,

un arc de lumină

pândește zenitul.

Este el, Eremitul

ce poartă o cruce,

pe umeri și-o duce,

în vis singuratic,

în ochi enigmatic.

cu părul ca neaua

în mână cu steaua

de trist-amintire,

fostu‐sa iubire,

Pe râul din vale

poveștile sale

plutesc istovite,…

Îmi sună-n pieptul dezgolit

Oceane fremătânde,

Nu-mi arde încă de murit,

Simțirile-s flămânde.

E mult de când un jurământ

Ne-a dat speranțe-n noi

Să îl ascund într-un mormânt,

Să nu mai fiu cu voi ?

Să pierd o zi, o oră, doar,…

În vremea păcii, mă întorc cu armele cuvântului

să însoțesc dansul pașilor ce îmi târăsc amintirile în beznă.

Vocile mă urmăresc încă în arhipelagul umbrelor,

deși leg și dezleg vorbe surprinzător de vechi în locuri sfinte, 

depărtate, de unde respir adânc chemarea ploilor.

Voi pleca, da, voi pleca în celălalt capăt al eternității, 

acolo unde nu există lacrimi, acolo unde mă cheamă 

mandolinele trezite.

Cobor și urc cu gleznele…

În mine, demult, ninge turbat,

Se-adună omătul grămadă,

Încalec munții, îi chem la sfat

Prefac verdele în monadă.

În prea lungul deșertului meu

Se depune o pojghiță groasă,

Îmi cer ieșirea cu sufletul greu

Din cubul de vată sticloasă,

Și lupii vin la prohod, uneori,

Dar nimeni nu bagă de seamă,

Spun vorbe străine, te înfiori,

Tu, lasă doar vântul să geamă.

Iar în…