Întuneric

[Monica Pester]

Detașarea e o luptă

ce se-ntinde pe decenii

E o linie abruptă,

și împarte schizofrenii,

Am fost în deșertul minții,

căutându-mi un toiag,

și-am plecat să-mi caut sfinții

ca să nu mai fiu pribeag.

Să-mi salvez în conștiință

reguli reci și clasice,

când pătrund în neființă

să cred că sunt mitice.

Dar n-am găsit detașare,

nici văzduhul mai curat,

Și, atunci mă întreb, oare

ce-ar mai fi de apărat ?

În câmpii de întuneric

ce mă-nconjură mereu

văd drumul pe care, mistic,

pot să îl transform doar eu

Nu-i destin, nu e nici karmă,

e-un coșmar interior,

ce s-ar vrea a fi o armă

pentru nopțile de dor.

[Chris]

am intalnit idei si imagini interesante si m-am intrebat cum ar fi sunat in vers liber

[bolache alexandru]

Fiecare om, fiecare suflet are un drum pe care trebuie să îl parcurgă. Trebuie să ne rupem de tot ce este lumesc pentru a îmbrățișa lumina! Sărbători binecuvântate!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Monica, m-aţi stârnit spre adevăr, să nu-l caut printre sfinţi...

 

pare viaţa fumuseţe de-o privim ceva ne scapă

totu-n jur e doar tristeţe totu-n jur e doar cădere

totu-n noi se tot îngroapă sporind răul ce ne sapă

ce ne roade şi ne scarmă şi-l credem a fi o Karmă

nu vedem mărăcinişul drumul cel uns cu durere

 

mintea noastră-i făurarul ce ne-aduce dulce-amarul....