Ah, cum se-adună anii peste noi,

venind cu amintiri necenzurate –

privesc prin ceața vremii înapoi,

să caut urma clipelor ratate!...

Adesea mă întreb: de ce-am ratat? –

poate ajung să înțeleg mai bine...…

Privesc peste vreme, uimit te revăd

trecând majestos pe podul Triana,

pe valuri albastre tresaltă coroana,

desprinsă din umbra-ți rămasă pe pod.

Ești Doña Alba, sau Doña Sol? –

aleargă prin minte această-ntrebare,…

Curgea apusu-n zarea clară,

o clipă-a stat în vârf de fag

ca un arcuș peste vioară

cu ultimele corzi drept prag.

Dar îl trăgea-napoi îndată

o mână de vrăjit scripcar

de tremura pădurea…

Se duce vremea rece peste vreme

cu zilele de toamnă tot mai mici,

degeaba mai încerci să te ridici

din paradigma falselor dileme!...

.

Nu am știut cât ar putea să țină

iubirea noastră cu statut…

Regretele ajunse pe cumpăna de gânduri

mă răscolesc adesea cu false povestiri     

găsite-n neuitarea ieșită dintre prunduri

când dorurile mute doinesc despre iubiri.

.

Afară frigul toamnei, venită fără teamă…

E toamnă târzie, copacii sunt goi,

văd frunzele-n parc răscolite de vânt,

se-adună sub banca pe care-amândoi

lăsam să dispară un sfânt jurământ.

.

Pe cer se revarsă nori de zăpadă,

se…

De mă-ntorc cu gândul înapoi,

căile îmi par mai încurcate…

Ce-a rămas în urmă după noi? –

doar iubiri plângând neterminate.

.

Tușă trasă într-un vechi clișeu,

ne vedeam în fiecare…

Avem prea multe nefirești probleme

de rezolvat în fiecare zi,

s-au adunat pe muchii de dileme

și ne-ntrebăm: „A fi sau a nu fi”?

.

Iar magica-ntrebare ne pătrunde

în sufletul rămas…

Lăsați-mă o clipă în pragul neuitării

să pot privi în urmă la tot ce-a mai rămas

din toamna-ntârziată ce alunga cocorii

și ne punea dileme în acele de ceas.

Pendulele rebele măsoară alte ore,

mai lungi decât acelea pe care le-ai…

Secretele lăsate la marginea uitării

pe rafturi nevăzute, întinse peste timp,

mai vin câteodată, ca valurile mării, 

pe plaje fără visuri şi fără anotimp.

 .

Noi am uitat de ele, era o toamnă rece,…

De ce te mai întorci acasă, tată? –

doar știi prea bine, casa-i dărâmată,

în locul ei găsești o alta casă,

solidă-n ziduri, mult mai arătoasă,

dar nu este la fel de primitoare

precum căsuța noastră cu pridvoare.…

Rămasă neatinsă-n mintea mea,

străbuna casă-n care m-am născut

cu amintiri mă cheamă în trecut

s-o mai revăd cum o știam cândva.

Dar de mă-ntorc acolo, uneori,

pe locul ei găsesc o altă casă

ce…

Se plimbă cărțile pe etajeră,

eu le privesc mirat dintr-un ungher,

parcă-au venit acum din altă eră,

învăluite-n falduri de mister.

Alerg cu gândul înapoi, prin vreme,

pe-o margine de visuri te zăresc,…

E toamnă târzie, un vânt din trecut  

ajunge călare pe-o umbră albastră

lăsată cândva sub un dor convolut

ascuns între florile puse în glastră.

.

Se lasă-nserarea şi gândul rămâne

departe în…

Când seara de toamnă îmi bate la ușă

cu vântul sihastru venit dinspre nord,

văd flacăra zveltă urcând din cenușă,

trecând prin tăciunii în plin dezacord.

Prin fanta rămasă acum redeschisă,

aruncă balauri de umbre-n tavan,

aduși dintr-o veche poveste rescrisă,

uitată cândva într-un falnic vulcan.

.

Aș vrea să adorm, însă gânduri haine

îmi macină somnul, dorit îndelung,

iar umbra jucată-n perete îmi…

Adună, iubito, tăciunii pe vatră

și pune cu râvnă butuci peste jar! –

auzi oare vântul în horn?- parcă latră,

mi-e teamă de viscol, sărută-mă iar!

.

Și spune-mi aceeași poveste uitată,

din cartea…

Vara obosită a plecat spre seară

într-o zi senină, fără pașaport,

când, pe ocolite, apăruse-n gară

trenul neuitării găzduit în port.

.

A lăsat în urmă toamna revenită

cu un vânt sihastru rece și…

Un glas fără cuvinte din adâncul meu

ajunge nevăzut la margine de gânduri

pe trunchiul despicat al unui curcubeu

cu capetele prinse-n albia din prunduri.

Izvoarele din albii au secat demult,…

Costa Del Sol

.

Ah, Costa del Sol, frumosul meu vis,

Stigmergic venind în cuante,

Mi-aduci amintiri din pierdut paradis…