Plecare iminentă

[Corneliu Neagu]

O punte nevăzută mă duce peste vreme

să regăsesc uitarea, în timp nedefinit,

când dorurile mute încearcă să mă cheme

la vechile hotare, pe unde ne-am iubit.

Dar căile uitării sunt tot mai încurcate,

rămân mereu ascunse în false amintiri,

sub brâuri răsucite la margini de păcate

aduse peste vreme de fostele iubiri.

Îmi amintesc adesea de vara-ntârziată

întinsă peste visul de care m-am temut,

că-n seara hărăzită te vei lăsa furată

de-o falsă amintire întoarsă din trecut.

Cânta în depărtare fanfara militară,

diezii din fligoarne urcau necontenit,

pe șinele străine un tren sosea în gară,

cădeau din clarinete bemolii de granit.

În notele fanfarei se rătăcea un sunet

cu mitice accente de iminent declin,

din hăuri neștiute, călare pe un tunet,

veneau regrete surde pe aripi de destin. 

Trimise cu privirea, întoarsă către mine,

din trenul fără nume, care pleca grăbit,

mă ajungeau îndată, alunecând pe șine,

în suflet să se-așeze pe dorul răstignit.

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc, stimată doamnă Vasilisia Lazăr, pentru lectura poeziei și pentru comentariul pe care l-ați lăsat aici!

[Vasilisia Lazăr]

Bolnav de nostalgie, poetul așază silabe de dor pe suspinul unui cântec trist ca o despărţire.  Sufletul se lasă inundat subtil de sentimentalisme şi efuziuni lirice – în acord cu ritmurile secrete ale curgerii timpului. Minunat!

[Corneliu Neagu]

Nicol, mulțumiri alese cu prietenie pentru călătoria ta printre diezii și bemolii aduși de plecarea iminentă a trenului fără nume!

[Nikol MerBreM]

,,cădeau din clarinete bemolii de granit." - superb!

Drag,

Nikol

[Corneliu Neagu]

Dragul meu prieten Grig Salvan, comentariile tale sunt întotdeauna copleșitor de frumoase și denotă o înțelegere profundă a genului expresionist-oniric utilizat de mine cu precădere. Descifrarea făcută de tine figurilor de stil pe care le folosesc sau a elementelor de limbă română din domenii conexe, precum muzica, întregesc frumusețea acestor  comentarii la care țin foarte mult și pe care le apreciez cu asupra de măsură. Și de această dată, mulțumiri alese și gând bun din partea mea!

[Grig Salvan]

Poemele de acest gen creează tot timpul o lume magică în care sufletul găsește un plăcut refugiu, se aciuează ca-ntr-un cuib regăsit. O dulce melancolie învăluie totul ca o muzică în surdină, elementele de decor sunt cele ce nasc în suflet nesfârșite nostalgii, „vara-ntârziată”, „fanfara militară”, „trenul fără nume”, toate fură sufletul și-l țin captiv. Eu lucrez mereu cu diezii și bemolii pe clape, dar aici imaginile sunt de-a dreptul fascinante în felul cum „diezii din fligoarne urcau necontenit” și „cădeau din clarinete bemolii de granit”, imagini de un concret ce impresionează puternic. De cadența melodioasă nu mai zic, pentru că am mai spus-o de multe ori, e ceva magic în acest ritm prozodic cu iz de baladă.

[Corneliu Neagu]

Plăcerea este de partea mea întrucât constat că această creație lirică expresionist-onirică adună, pas cu pas, aprecieri, dar nu elogii. Mulțumiri alese cu prietenie, doamnă Cornaciu Nicoleta Ramona!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Ce frumos ați spus” dorul răstignit„. Am citit cu plăcere.

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri cu prietenie și drag, Monica Pester, pentru lectura versurilor și pentru mesajul prietenesc lăsat aici!

[Monica Pester]

Veșnica nostalgie care nu iartă pe nimeni. Îmbrăcată, însă, în valuri muzicale, devine melodie de suflet cald și iertător.

Dle. C. Neagu,