E o vreme de toamnă în toate...

Copacii îmi plâng pe margini de drum,

În ochiul de cer cu frunze uscate

Se-nfig vălătuci de nori și de fum.

Se sting în amurguri focuri uitate

Lumini s-aprind într-un spart felinar

Din cețuri, dantele fine, brumate

Țese frigul nopții straie în dar.

Tăcerii îi spun s-aștepte cuminte

Lângă gutuia ce-am pus-o în geam,

E vreme de toamnă-n noi și-n cuvinte,

Și nici…

Deși-i iubesc mirosul dulce de gutui

Și-mi place-aleanul ce se-așaza colo-n piept,

Te rog, tu, Doamne-'ncearcă toamnei să îi spui

Că nu o vreau, și pe la porți, eu n-o aștept!

Vreau să-mi fie vară,-n gând și-n fiecare ram,

Toamnă doar în ruginiul din covoare,

Înstrăinări aiurea nu vreau să mai am

Și nici vreun vis ce a murit fără să zboare.

Mai șoptește-i toamnei că devreme-i…

de ce?!

de ce a trebuit  să pleci?

gânduri în culori de-abia mijeau

sub fruntea mea,

sub fruntea ta

drumuri și poteci

spre alte zări

se desenau, ne-ndepărtau…

de ce a trebuit să nu-mi mai fii?

de-atunci

rămas-a marea

fără țărmuri pentru mine

și răsărituri

mult prea triste și târzii

apun la capătul de drum

pe care nimeni nu mai vine.

de ce a trebuit să te întorci…

nu-ți spun să rămâi

mi-e toamnă

și-ar fi pentru tine, poate nedrept

să-ți cer să mă-mparți

cu toamna ce-și răsfiră

plete-arămii la mine în piept

nici să pleci nu îți spun

mi-e toamnă

parcă de-o vreme des, tot mai des

și-s tristă

ca un foșnet de vară

prin lanuri de grâu necules

nu-i vreme de spus

mi-e toamnă

nu-ți spun nimic, nimic

doar adun tăceri

ale pașilor mei,…

mai știi rochia mea mov, cu crini

o purtam prin anii-aceia mici, fără vini?

mi-e-un dor nebun de ea…

ascunsesem în tiv, îmbrățișările tale de catifea

și-n talie,-n cordon

visuri ce pășeau fără baston

iar în margini de căptușeală

amintiri cu gust de cerneală...

nu mai știi rochia mea mov, cu crini...

am agățat-o cândva, rătăcind printr-o pădure cu spini

fâșia ruptă cusută-i cu ață

ca o parte din mine, ca o parte din viață…

Nu mă certa,

mai lasă-mă s-aprind o țigară

știi bine că plecarea ta, în piept iar o să mă doară

la fel, și noaptea aceasta

căzută pe-obrazul ce-ți poartă  sărutul,

și povestea în care am scris după sfârșit, iar începutul.

Nu privi urât

către fumul ce urcă spre stele,

în el adunate-s poate plecările tale, durerile mele

înțelege doar,

și nu-mi pedepsi cu lacrimi privirea

tu nu știi, dar mulți-au…

O altă vară fără tine-și țese vremea-n verde

Și tu-n dantele fine de tăcere mă-nfășori,

Ierburi necosite trupul cum să mi-l dezmierde

Când tu nu ești, dar tot mai rau, cu încă-o zi, mă dori?

Coboară ceața peste dimineți în rotocoale,

Străină-mi sunt, străină trebuia să-ți fiu și ție,

Prin zile fără zori și de culoare tot mai…

M-am săturat de zile-nveșmântate-n ploi

Și în iluzii ce-mi zâmbesc sarcastic,

De ochii mei privind aiurea, după noi

În albe nopți, prin geamul meu de plastic.

Prelung și mult prea trist, de-atâta vreme

În mine ceruri cad pe rând, se frâng,

Și-n fiecare dimineață geme

Ploaia ghemuită lângă sânul stâng.

Și lângă ploaie, dorul meu de amândoi

Tovarăși ce se țin de mine-aproape,

Coborâtori din nori legați cu…

Îmbătrânesc, copilul meu.

De ce să-mi pară rău?

Că lași în urmă

anii de liceu?!

Că-i timpul

neiertător călău?!

Îmbătrânesc, copilul meu.

Fără tine,

mult prea sărac

mi se-ntindea

în față universul-

am încercat

să-ți fiu arac,

să-ți sprijin

pe drumuri grele mersul-

în ochi

să-ți pun numai lumină,

să-ți umplu brațele

cu flori,

să se…

Mă mint

că iarăși ai plecat și nu-mi mai ești,

că tot ce poate am avut,

ce poate-a fost,

doar rând sărac a fost

al unei vechi povești,

o urmă ce-a cernit hârtia

fără rost.

Mă…

E primăvară?!

sau doar un anotimp cu ploi,

prin care tot mai des ne rătăcim

prea triști, și uzi, și goi...

și tot mai des, de noi fugim,

pe urme de-amăgire -

mereu fără umbrelă

brodând pe margini de privire,

un rest de…

Povestea noastră...

Povestea noastră... n-au știut-o poate, mulți

Am scris-o noi în zile tinere de vară

Desen și urmă străvezie-a pașilor desculți -

Era devreme-atunci, și uite, acum e seară...

Povestea noastră, cine poate s-o…

O primăvară strâns închisă-n pumnul iernii,

Regrete-ntunecate-n ceasuri de vecernii,

Și geruri nefirești prin zăvorâte-adâncuri,

Și destrămate căi prin ale mele gânduri...

Izvoare-ascunse sub-un straniu ochi de gheață -

Sparte-oglinzi în care cerul…

Rostogolind clipe sub 'nalte bolți de amar

Prin palatele mele cu scări de cleștar,

În umbră-nfrunzesc tăcută pe-un capăt de ram,

Mă scurg uneori ploaie pe ochiul de geam.

E freamăt sub rugina frunzelor moarte

Și-n cuvinte dor ca un sol de…

Plouă gri și lung, și trist, și mult prea amar

Pentru ziua aceasta din calendar,

Când ar trebui să renască din noi

Primăveri și dorinți, fără urme de ploi.

Nu renasc, doar se scurg trist pe asfalt,

Și-n duminici cu unul fără celălalt

Uneori se-adapă…

trece vremea, dragul meu

cu pași grăbiți

trasăm prin viață straniu imprimeu

de veșnică singurătate -

eu sunt aici

iar tu, de mine

prea departe

trece timpul, iubite,  fără noi

ne scurgem…

Eu m-am întors la poarta vieții tale

Târziu, și toamne-am răvășit în cale,

Am adunat amar din desele tăceri,

Din gânduri zile, poate nopți, cu gust de ieri...

 …

Se-anunță

vânt din vest, și vreme rea

iar dinspre tine crâncene tăceri,

se va așterne

peste toate, grea perdea de nea -

vor fi năpăstuiți

plecând spre nicăieri,

și-n gări

vor poposi doar trenuri obosite

de drumul greu făcut prin cel din urmă ger -

în noi,

de ce a nins atât de mult, iubite

și-am înghețat fără să pot să-ți cer

să mă primești

din când în când în lumea ta?!

Nu-ți fac…