și-n cuvinte mi-e frig

[ica matei]

Nu mă certa,

mai lasă-mă s-aprind o țigară

știi bine că plecarea ta, în piept iar o să mă doară

la fel, și noaptea aceasta

căzută pe-obrazul ce-ți poartă  sărutul,

și povestea în care am scris după sfârșit, iar începutul.

 

Nu privi urât

către fumul ce urcă spre stele,

în el adunate-s poate plecările tale, durerile mele

înțelege doar,

și nu-mi pedepsi cu lacrimi privirea

tu nu știi, dar mulți-au vrut să ne zidească iubirea.

 

Hai, vino, te-așază

cu mine, pe pragul cu dragi amintiri

voi face un ceai, vom despica taina acestei iubiri.

de ce să pleci?

nu plecat, atâta vreme mi-ai fost

tăind nopți în felii, fără să știi dacă are vreun rost?!

 

A ars țigara,

în urma ei doar fumul și scrumul...

mai ești sau iar ai plecat?!  în urma ta-i tăcerea și drumul.

și-i noapte, și plouă, și-n cuvinte mi-e frig

poate-aș fi vrut

cu ele, să pot cândva să te mai strig...

[ica matei]

:) asa-i George, e de prisos, stii bine ca uneori, da...

Seara buna.

[ica matei]

Tuturor, va multumesc pentru citire si comentarii.

O seara frumoasa va doresc.

Cu drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Când se face o enumerare, este utilă virgula înaintea lui și.

Am remarcat cu greu rimele! Dacă versurile aveau o muzicalitate interioară, rimele aveau rostul lor. (Vezi Minulescu!)

Poezia are un fel de farmec pe care l-ai putea exploata mai eficient.

da Coza

[Chris]

Frumos! :))

[Sofia Sincă]

O romanţă a inimii apăsate de prea multă iubire şi de teama pierderii ei. Versurile curg melodioase, picurate cu câte o rimă, care îndulcesc muzicalitatea. Între poezie clasică şi cea cu vers alb, sună bine. Mesajul elegic aduce cu el melancolia poveştii de iubire. E cam stufoasă... multe virgule înaintea lui şi.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[Vasilisia Lazăr]

Frumos, suflet sensibil!

[Gabriela Grădinariu]

Frumos frig !