atât de noiembrie...

[ica matei]

atât de noiembrie

în mine

afară

melancolii cețoase spintecă

duminica fiecărei zile

și atunci

din brațe îmi curg ultimele frunze

din ochi ultimele ploi

până la desăvârșirea primei ninsori de aduceri-aminte

mai e un pas de lumină gri

și un șir lung de corbi

ce își coboară prevestirile

prin cerul deschis

pentru primenirea unui alt anotimp

 

reci neliniști sapă meticulos

trepte pentru alte neliniști

sufletul desfrunzit e zidar desăvârșit

împrejmuirii de brume și tăceri

înăuntru gândurile

unul după altul- toate-s vinovate

cu fiecare

în toamna asta am vrut să te uit

să-mi vindec umbra din ochii întomnați în așteptări

să te destram din mine

și cu mâini de tristețe

să torn rugina uitării în căușul urmelor tale

 

nu mai spun mi-e dor

cuvintelor-păsări le pun aripi de sud îndepărtat

chiar de știu că tu

ești în nordul anilor mei

asfaltând fără rost drumuri cu străini

dimineților le croiesc haine dintr-o blajină sărbătoare

păstrate vor fi

în dulapul cu fluturi de noapte si vagi iluzii

pentru zilele din anotimpul în care

noiembrie se va  sfârși

 

[ica matei]

Vă mulțumesc tuturor pentru comentarii, pentru ca ați rezonat cu versurile mele. Întotdeauna este loc de mai bine, iar sfaturile și încurajările voastre sunt binevenite.

Vă îmbrățișsez, cu drag,

[Ion Lazăr da Coza]

O litanie cam lungă - de aici vine diluarea fiorului liric, iar începutul e mult sub nivelul restului poeziei...

Oricum, mă bucur că am citit-o.

da Coza

[Valeria Merca]

O poezie reușită, îmi amintesc că i-am dat notă maximă (9) :). În concluzie, te felicit, Ica Matei!

[Sofia Sincă]

Un text sensibil și cumințel, așa ca tine. Nu ți-am recunoscut poemul, nici nu m-am străduit să-l recunosc și nici pe celelalte. Mi-a plăcut, însă e cam povestită, stufoasă, multe cuvinte de legătură. Dacă s-ar mai fi sintetizat puțin, ar fi scos și fiorul, zic eu.

Oricum am recitit cu plăcere,

Sofi

[Mihaela Suciu]

Poezia e o reflectare perfectă a stării de tristețe cu zilele mohorâte. Unii creatori aruncă jocuri de glezne, alții șlefuiesc versurile, dar tu, Ica, speli cu lacrimi fiecare vers să iasă imaculat și chiar reușești. Într-o lume în care fiecare are o rană, e normal ca să ne îndreptăm inițial spre ceea ce-i spumos, vesel, senzațional fiindcă încercăm să ne găsim optimismul, dar asta nu înseamnă că nu ne aplecăm și asupra lucrurilor calme, așezate. Poate de asta unele creații ies mai în evidență. M-am bucurat c-ai participat la concurs, că ai adus poezia la vedere și cel mai mult, faptul că încep să apară comentarii. Așa o să-ți dai seama că noi rezonăm cu ceea ce scrii. Scrie, Ica și postează! Poezia ta poate să iasă ca un ghiocel din zăpadă - gingaș! și numai tu poți să-i dai vigoare să reziste. 

„să torn rugina uitării în căușul urmelor tale” - ceea ce propun nu sună poetic, eu aș turna ,,beton”.

Drag!

[Nikol MerBreM]

Una dintre poeziile care mi-au plăcut şi cu care am rezonat, aş cita fiecare vers! Las un altfel de Noiembrie (Nentori), unul albanez (sper să vă placă)
https://youtu.be/rWLCv0hJMng
Cu drag,
Nikol

[Rădița Răpeanu]

O poezie pentru care am rezonat, şi m-am regăsit!
Rădița, drag

[ica matei]

Vă mulțumesc, d-le Valerian Bedrule.