O nebunie dulce

[ica matei]

Au înflorit salcâmii... 

O nebunie dulce

de miresme și de floare

te-nvăluie mistuitor și te îmbie la iubit-

cu mâini molatice și mult prea răbdătoare,

să mângâi

trupul, de dorința ta,

pe veci robit.

 

Și-n pragul serii,

amețit de-atâta floare și parfum,

să te așezi

cu ochii către cer, în iarbă crudă,

și-apoi să numeri

stele ce răsar dintâi, încet, precum

un călător răpus de-un drum făcut cu trudă.

 

Într-un târziu de noapte,

cu mâna sprijinită-n barbă,

privind adâncuri rătăcite-n ochii mei,

să mă întrebi:

iubita mea cu ochi de iarbă,

când salcâmii-și tes dantelele de floare,

să fii a mea, tu vrei?

 

Respirând tăceri înmiresmate, grele

de gânduri

care zac ascunse-n  praful învechit,

ridic un braț, și încă unul- 

te cuprind cu ele,

și-ți spun: iubitul meu, nu vezi, salcâmii?!

parcă mai devreme-au înflorit!

[ica matei]

Tuturor, va multumesc pentru citire.

Cu drag,

[Nădejde Angelina]

Dulce poemul tău Ica!

[Ion Lazăr da Coza]

Din acest poem, noi am înțeles că salcâmii înfloriți sunt un mare afrodiziac.

În acest poem, multe substantive se repetă, fără să aducă un plus de valoare textului.

Dacă pe acest poem l-ai transforma într-o poezie condensată, condimentată cu figuri de stil...

da Coza

[gina zaharia]

O dulce nebunie în poemul tău. Îmi place mult, Ica!

[Chris]

O poezie liniştită :)

[Sofia Sincă]

Versuri de domnişoară de pension... cred că ar mai zice cineva ca mine. :)) Ceva mai mult descriptive decât s-ar cere, unui vers alb.

Primăvara pe toţi ne încearcă un sentiment de trăire imperativă, o bucurie inexplicabilă.

Am citit cu plăcere, Sofy!