rochia mea mov, cu crini

[ica matei]

mai știi rochia mea mov, cu crini
o purtam prin anii-aceia mici, fără vini?
mi-e-un dor nebun de ea…
ascunsesem în tiv, îmbrățișările tale de catifea
și-n talie,-n cordon
visuri ce pășeau fără baston
iar în margini de căptușeală
amintiri cu gust de cerneală...

nu mai știi rochia mea mov, cu crini...
am agățat-o cândva, rătăcind printr-o pădure cu spini
fâșia ruptă cusută-i cu ață
ca o parte din mine, ca o parte din viață
timpul a șters din culori
vise nu mai am agățate de nori
nici pașii aceia săltând
râsul nebun mi-a rămas doar prin gând...

nu mai am rochia mea mov, cu crini
nici pe tine, doar regrete acoperite cu vini
și-un rest de zâmbet, uitat pe raftul de sus
și nori fără vise coborând la apus...
mi-era dragă rochia mov, cu crini...
n-o mai știi… dar pe mine, printre atâția străini,
mă mai știi? oare eu, te mai știu?
să nu uit, din când în când îți mai scriu...

[Nădejde Angelina]

Minunată rochia ta mov,  cu crini!

[ica matei]

Gina, te imbratisez in gand, cu drag, mereu.

[ica matei]

Augusta, ma bucur ca ti-a placut.

[ica matei]

da Coza, mi-era teama de comentariul tau! Rasuflu putin usurata... :)

Multumesc.

[ica matei]

Vasilisia, multumesc. Si, sigur ca voi tine seama de sfaturile d-lui Constantin.

[ica matei]

Mihaela, trecerea ta ma bucura mereu.

[ica matei]

D-le Constantin, apreciez observatiile dvs pertinente si ma bucura mult. E ceea ce astept: sa mi se spune unde e gresit, sa pot sa corectez, sa invat pentru viitor. Multumesc.

Cat despre domnisoarele de azi, vor gasi ele ceva pana vor ajunge bunici... :)

[ica matei]

Gabriela, iti multumesc pentru apreciere si pretuire.

[ica matei]

Doamna Sofia, rochia nu o mai am, mi-a ramas doar poezia, asa cum e ea, uneori sau poate mai des, cu "iz adolescentin, uşor naiv, pueril aproape", ma bucur insa ca o am...

Multumesc pentru citire.

[ica matei]

Iris, avem atatea amintiri, din pacate, uneori, prea putina cerneala pentru a putea fi scrise.

Multumesc.