Ce-a mai rămas

[ica matei]

O primăvară strâns închisă-n pumnul iernii,

Regrete-ntunecate-n ceasuri de vecernii,

Și geruri nefirești prin zăvorâte-adâncuri,

Și destrămate căi prin ale mele gânduri...

 

Izvoare-ascunse sub-un straniu ochi de gheață -

Sparte-oglinzi în care cerul dimineți-agață,

Un mers al vremii strâmb prin ani din calendar

Și-un dor nebun, ce locul nu și-l află, iar, și iar...

 

S-au adunat și aspru vor să mă-nconjoare,

Ascunsă mi-este calea ce-o știam scăpare.

Muguri grei de noapte cresc pe trupu-mi obosit

Și nu mai știu dac-ai plecat sau nici nu ai sosit...

 

Și nu mai știu de-i primăvara sau e iarnă,

Vremuri reci ne răscolesc și-un anotimp se-ntoarnă,

Ninge nefiresc pe-un ram ce-n grabă a-nfrunzit,

Pe-un rest de drum, pe-o margine de dor înzăpezit.

 

De nicăieri tot vin, și vin, și cad în noi ninsori...

Te știu, te simt... și-n fiecare pas mă dori -

Din mâna ta culeg omăt și din privire ploi,

Din umbre de departe, ce-a mai rămas din noi.

[ica matei]

Va multumesc pentru citire, apreciere si sfaturi.

Cu drag de voi,

[Ion Lazăr da Coza]

gheață- > gheață – 

dori- > dori –  Deci nu liniuță de unire lipită de cuvânt, ci cratimă mare, autonomă.

Versurile lungi alungă muzicalitatea și fiorul poetic.

da Coza

[Sofia Sincă]

Criza de singurătate, de trăiri îngheţate, melancolice a adunat versuri ample şi însemnate, confuze în inima autoarei. Dar mai există o sămânţă pentru primăvara care se tot anunţă.

''adâncuri - gânduri'' este rima la limită.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[chindea maria elena]

Superbă iarnă în superb veşmânt! Drag, Gerra

[Vasilisia Lazăr]

Capriciile unei ierni întârziate coboară în sufletul poetei, aducând tristețe, nesiguranță, însingurare. Frumos!