trist noiembrie

[ica matei]

trist noiembrie, prea trist...

la fiecare pas, îmi plouă

ude-s jumătățile-amândouă

cea veselă-i

cu râsul strâmb și împietrit în frig

cea tristă-i  prea tăcută

nu pot cu ele să mai strig

și nici spre cer să îmi ridic privirea

s-ar întâlni cumva aiurea

lacrimi verzi

cu lacrimi reci și gri

și poate, să plângă împreună

nu ar ști

de mila celor gânduri-vrăbii zgribulite

pe brațele de vise

mult prea dezgolite

cum este-un ram din cele ramuri

ce gârbovește vântul

toamna pe la geamuri...

trist noiembrie, atât de trist...

cumva, precum tristețea unui pianist

ce-și lunecă încet pe clape

cuvintele nespuse

un dor de peste ape

un vis îngenuncheat în ploi amare

o amintire răscolind pustiul

unui țărm de mare...

trist noiembrie, trist...

îmi plouă

cu și mai triste lacrimi

două câte două...

[ica matei]

D-na Sofia, vă mulțumesc pentru acel ,,dar am citit cu placere,, și pentru popas.

da Coza, și eu aș vrea, numai că uneori nu se întămplă... Mulțumesc pentru citire.

Lisia, mulțumesc, același drag, și din partea mea.

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Sensibilitatea e cea care te caracterizează, Ica. Se poate și mai profund și tot atât de sensibil.

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Muzicalitatea seduce. Însă am vrea imagini mai de impact!

da Coza

[Sofia Sincă]

Romanță de noiembrie. Multă elegie care te caracterizează, mult romantism și puțin patetism. Nici clasică nici modernă, nici frumoasă, nici urâtă...

Dar am citit cu plăcere,

Sofy