Pași de sihăstrie

[ica matei]

O altă vară fără tine-și țese vremea-n verde

Și tu-n dantele fine de tăcere mă-nfășori,

Ierburi necosite trupul cum să mi-l dezmierde

Când tu nu ești, dar tot mai rau, cu încă-o zi, mă dori?

 

Coboară ceața peste dimineți în rotocoale,

Străină-mi sunt, străină trebuia să-ți fiu și ție,

Prin zile fără zori și de culoare tot mai goale

Îmi număr anii care trec cu pași de sihăstrie.

 

Cu degete de vară-aș fi putut să te mângâi,

În ploi să curg, pe trupul tău, și nu la întâmplare,

Să-ți fiu iubire, și nu durere-absurdă, mai întâi,

Să fi cerșit luminii-un sfeșnic spre a ta cărare.

 

Trecute-s toate, vremea pe răbojul ei le-a scris,

Va trece încă-o vară din multe alte ce-or urma,

Alt sfert de veac, tot fără tine, în umbra unui vis

Căutând mereu un drum și albe nopți de catifea.

 

Și fără tine nu e vară-afară, nici în mine,

Doar rămășițe din trecut sclipind printre ruine...

[ica matei]

Vasilisia, Ion, ma bucura trecerea voastra. Voi incerca sa fac versuri mai scurte, desi uneori mi se pare greu sa condensez tot ce-mi trece prin cap in 8-11 silabe... Si daca mi-ati spune unde sunt acele ruperi de ritm, mi-ati fi de mare ajutor.

Va multumesc, cu drag,

[Vasilisia Lazăr]

Impresionantă prin tristețea care emană din ea, dar ai grijă la ritm, Ica, fă versuri mai scurte pentru că au mai multă muzicalitate.

Cu drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Ruperi de ritm.

De revăzut.

da Coza