Pe muntele necunoscut, 

Nălucile-și au casă 

Când soarele, în asfințit, 

Dramatic se revarsă. 

. 

Văpaia curge spre nadir, 

Ți se strecoară-n sânge 

Și, în sărutul de vampir, 

Lumina se răsfrânge. 

. 

Pe pieptul tău de vârcolac, 

Încet argintul cade, 

Iar luna se ascunde-n lac

Învolburând cascade. 

. 

În dansul tău de zburător, 

Mă chemi să mă dezlănțui

Și, în delir,…

Îmi zboară împrejur mii de imagini,

Idei, emoții, gânduri, sentimente;

Ca fluturii suavi pe albe pagini,

Trăiesc în vis și strălucesc, ardente.

. 

Mă uit la ele și încremenesc... 

Mă simt atrasă până peste poate,

Aș vrea cumva să le ademenesc,

Să le adun într-un poem pe toate.

. 

Încet m-apropii, le ating ușor,

Le-adulmec, le respir și le cuprind,

Iar ele, fâlfâind timid a zbor,

Parcă mai…

Când în amurg... 

. 

Când în amurg ne-am întâlnit, 

ochii smarald îți străluceau. 

Orașul a încremenit

când în amurg ne-am întâlnit.  

A fost cum nu m-aș fi gândit:

aripi de demon năluceau 

când în amurg ne-am întâlnit. 

Ochii smarald îți străluceau...

. 

Noi, poeții... 

. 

Noi, poeții, scriem multe

despre lume, despre zboruri,

modelate-n versuri culte.

Noi, poeții, scriem. Multe…

Dacă aș putea

timpul să îl cern, 

eu aș alege 

un minut etern. 

. 

Tu iar m-ai privi 

la fel ca atunci

când cerul curgea, 

topit peste lunci;

. 

din nou ți-aș zâmbi 

ca pe vremea când

atentă-ascultam 

ce-mi șopteai tăcând;

. 

clipa aceea, 

ce a fost cândva, 

s-ar însufleți, 

în noi ar vibra.

. 

Dar timpul curge  

cu ale lui legi;

ce-n urmă…

pe cerul înalt

doar griuri incolore

și urme de zăpadă 

întinse pe trotuare 

. 

e frig fără parfum 

de 

iarnă 

reșapată

. 

motanii înșelați…

Negru este cerul – negură văpaie;

Norii de cenușă, groși, îl cotropesc,

Cu albastrul palid aspru se-ntretaie

Încrustând tavanul domului ceresc.

Liniștea se-ntinde până peste poate, 

E-o tăcere cruntă de-nceput de lume;

Revărsate-amarnic peste tot și toate

Lupte-ncremenite par să se consume;

Dar din depărtare, dinspre orizont,

Griuri destrămate-n scânteieri de alb

Prind să se ridice către-azurul bont –

Galbena fâșie…

se-ndepărtează noaptea 

încă fredonând 

un cântec de leagăn tardiv

.

la intersecție

moartea joacă hochei 

cu visele de ieri

.

cerul tot mai curge 

albastru în clepsidră

spre pământul înverzind 

.

copacul crește

între pereții imaginari 

un strigăt…

O altă noapte grea, îndoliată, 

Căci stelele demult nu mai apar;

Le caut astăzi iar, dar e-n zadar

Și bolta tremură, neconsolată. 

. 

Nu-i ordine și nici nu e hotar, 

Cupola plânge gri, rarefiată, 

Iar clipele se scurg spre niciodată,

Către-un destin absurd și solitar. 

. 

Privesc cu indecizie în mine

Și, disperată,-ncerc să mă mai mint, 

Cât rațiunea încă nu revine.

. 

Nu-i fum ce piere-aiurea,…

Vântul bate, crengi încurcă, 

Nu sunt strune de vioară;

În văzduh, ca la poruncă, 

Fâlfâie subit o cioară. 

. 

Croncănitu-i scurt îmi trece

Prin auz ca un fior;

Vremea încă nu e rece, 

Dar aspectul e minor...

. 

Ziua scade, noaptea crește –

Se cunoaște poezia;

Dorm mai mult, dar îmi sporește 

Iarăși claustrofobia. 

. 

Soarele blazat oferă 

Niște raze într-o…

Sufletul, flămând de șoapte,
Dezmierda-ți-l-aș în noapte

Și scălda-ți-l-aș în rouă
Când răsare luna nouă;

Pe de-a-ntregul să se spele
În scăldătoare de iele;

Fi-le-ar jocul lor sălbatic
Vrajă de flăcău lunatic, 

Lega-l-ar pe veșnicie
Cu al meu în cununie! 

Tot mai provoci furtuni transcendentale,

Numai că niciodată nu te prind,

Așa mi-ai spus, tăcerea împletind 

Cu vorbe grave și baritonale. 

Te chem în gând, visarea s-o aprind

Când orele devin sentimentale;

Tu vii mereu din cercuri siderale, 

Prin mintea mea, zănatic hoinărind.

Te-am ascultat și-o vreme am căzut 

În reveria că s-ar mai putea 

Povestea s-o luăm de la-nceput; 

În piept, iubirea…

Copilăroasă, toamna mijea la mine-n suflet 

În dimineți senine cu ochi de peruzea;

Cu unduiri feline și cu molatic umblet, 

Pășea parcă purtată de-un vânt de catifea. 

Îmi inspecta odaia încet, pe îndelete, 

Și chicotea, ghidușă, la tot ce observa;

Cu crizanteme albe și cu gherghine-n plete, 

De un parfum șăgalnic ea timpul îmi umplea. 

Îmi răscolea, ștrengară, prin rafturi prăfuite –

Ce căuta acolo deloc nu…

pentru mine

ploaia are iz metalic

și gust de floricele și gogoși cu lapte

are zâmbetul acela subțire

și mâinile tale mici și bătătorite

care învârteau fusul cerului

încă de pe vremea când

se depăna el

mai aproape de pământ

are picioarele tale albe

care străbăteau

desculțe

lumea

prin toate anotimpurile

de la începuturile ei

are și ridurile

pe care ți le îngrijeai…

norii

se mișcă lent

abia perceptibil

reptile uriașe

cu burți mari și 

albe 

alunecă deasupra pământului 

spumă de valuri 

lovind stâncile

tot mai aproape 

oamenii

își scot telefoanele 

valurile pozează cu nonșalanță

în formele lor

de reptile

și nori

***

norii se mișcă…

Seara căzuse pe creste cărunte

și noi ne grăbeam, alungați

de noaptea cea grea.

Tot coboram pe poteci de niciunde

și lupii urlau, depărtat,

de peste vâlcea.

Pasul iuțeam pe cărarea îngustă,

iar de pe costișă, un cerb

foșnind se-auzea.

Doi ochi luceau undeva, în pădure,

când alba rază de lună

în ei se-oglindea.

Iar tu mă urmai, o promisiune

ce încă, în inima mea,

se mai…

clipa în care tu ai plecat

s-a tot dus până-n zare

și în nori a zburat

ora din care tu ai fugit

a plutit înspre soare

și apoi s-a topit 

visul din care tu te-ai retras 

s-a prelins peste mare 

și-n adânc a rămas 

gândul în care tu n-ai mai fost

a pornit pe cărare 

rătăcind fără rost 

iar amintirea întruna a nins

dureroasă vâltoare 

nici acum nu s-a…

Noaptea se lasă ca un voal de mătase, 

Bezna coboară, se așază pe case;

Liniștea cheamă un suspin de vioară, 

Luna-și arată chipul ei de fecioară. 

Stele sfioase răsar până în tindă,

Doi ochi însetați cearcă să le cuprindă, 

Într-o mansardă, la o mică fereastră, 

Lin se cutremură o umbră sihastră. 

Vântul valsează printre ramuri ușoare, 

Frunze sărută, le îndeamnă să zboare, 

Dar greierii cântă un…

La amiază demonul mi-a zis:

Hai, nu te-ai apucat de scris?

Am treabă, vino diseară,

i-am răspuns.

Desenam aripi și aruncam

ghemotoace de hârtie în jur.

Se făcuse noapte și teancul tot creștea.

Hai, nu te-ai apucat de scris?

Lasă-mă-n pace, am strigat

și demonul a plecat.

Dacă tu nu vrei să plângi,

nu o să plâng nici eu,

a șoptit deodată cineva.

Nu am știut de când stătea

acolo îngerul și…

deodată lumea noastră se rotea,

bezmetică părea, nepricepută,

ne ridica-n vârtej de peruzea

și ne-azvârlea în lanul de cucută 

otrava în clepsidră picura,

se prelingea pe umeri și pe coapse,

în inimi monoton se strecura,

dar ne cânta sonate pe sinapse

tu mă priveai atent, mistuitor,

mă legănam în zbor de foc, liană

și-n cântecul febril, năucitor

simțeam cum mă transform în…

Cum trece vremea... dusă e deodată!

De ziuă bine nici nu s-a crăpat

Și timpul s-a ascuns unde odată

Își mai făcea, din noaptea sacră, pat. 

De nemurire mintea e sedusă,

Este un vis, dorința noastră mare:

În infinit să se mai lase dusă, 

Plutind încet pe o albastră mare.

Să fie sensul vieții-n oseminte?

O întrebare-i gândului arsură 

Și cine crede altfel... O, se minte! 

Căci orice tinerețe e…