Exercițiu nocturn

[Amanda Spulber]

Noaptea se lasă ca un voal de mătase, 

Bezna coboară, se așază pe case;

Liniștea cheamă un suspin de vioară, 

Luna-și arată chipul ei de fecioară. 

Stele sfioase răsar până în tindă,

Doi ochi însetați cearcă să le cuprindă, 

Într-o mansardă, la o mică fereastră, 

Lin se cutremură o umbră sihastră. 

Vântul valsează printre ramuri ușoare, 

Frunze sărută, le îndeamnă să zboare, 

Dar greierii cântă un cântec de leagăn 

Și vraja începe în al lunii cearcăn.

Duios își întinde marama ei fină 

Și unda de apă o-nvăluie-n tihnă, 

Iar peste cărarea ce duce spre luncă

Raze de vise astrul nopții aruncă. 

E numai o tainică, blândă adiere, 

Apoi... nemișcare, se-așterne tăcere; 

Pământul respiră încet și visează, 

Dorm toți și dorm toate, iar luna veghează. 

[Amanda Spulber]

Domnule Gabriel Cristea, vă mulțumesc pentru ajutor. Poezia este mai frumoasă în versiunea scrisă de dumneavoastră. Acum urmează să o analizez ca să aflu de ce. :)

[gabriel cristea]

,Noaptea plutește ca un voal de mătase, 

Lunecă frântă și-odihnește pe case;

Tăcerea se zbate-n suspin de vioară, 

Și luna-i oglindă cu chip de fecioară. 

Sfioasele stele se-nșiră  pe salbă,

Doi ochi însetați ar vrea să le soarbă, 

Și-ntr-o mansardă, la pețita fereastră, 

Adânc se-nfioară o umbră sihastră. 

Vântul valsează printre ramuri ușoare, 

Frunze sărută, le îndeamnă să zboare, 

Iar greieri se-aud ca un cântec de leagăn; 

Și vraja-nfiripă lunaticul cearcăn.

Duios își întinde marama ei fină 

Fiorul de apă e-o stea hialină, 

Iar peste cărarea ce duce spre luncă

visândele raze lumină aruncă. 

E numai o tainică, blândă-adiere, 

Apoi... nemișcare, se-așterne tăcere; 

Pământul respiră încet și visează, 

Dorm toți și dorm toate, iar luna veghează."

O poezie foarte bună, cu puțină șlefuire! Mi-am permis mici sugestii, pentru ritm! 

[Amanda Spulber]

Mulțumesc frumos, Alex :) Cred că am înțeles. Alergând după ritm, am făcut un ghiveci cu iz vetust. O să văd dacă poate fi reparat.

Mulțumesc frumos pentru încurajare, Ada. :) Asta am incercat să transmit, dar prin ritm.

Mulțumesc frumos, domnule Mihai Katin.:)

[Mihai Katin]

E numai o tainică, blândă adiere,

Apoi... nemișcare, se-așterne tăcere;

Pământul respiră încet și visează,

Dorm toți și dorm toate, iar luna veghează....este  un catren de o  serenitae  divina   si  o  spun la  propriu  pentru  ca  Doamne de ce n-ar fi  lumea asa  macar  o  noapte! 

[Ada Nemescu]

Recunosc, îmi plac poeziile cu rimă. Aici mă răsfăț și cu metafore, în plus cu o pace lăuntrică transmisă...

aDa

[bolache alexandru]

În această poezie avem elemente artistice? Avem! Avem si epitete şi metafore etc... Da. Avem ceva ruperi de ritm cu toate astea au mai fost poezii cu ruperi de ritm. E adevărat că o poezie clasică este supusă unor canoane. Eu cred însă că în această poezie tablourile nu au un element de legătură. Ni se prezintă sacadat. Nu reuşesc să trezească emoţia. Sunt convins că o poezie modernă poate fi scrisă şi în vers clasic. Avem şi pe Însemne exemple. Suntem aici să ne ajutăm unii pe alţii. Îţi mulţumesc de ajutor.

[Amanda Spulber]

Mulțumesc frumos, Mihaela. Sper să învăț să îmi critic singură textele. Știam că ideea nu e excepțională, dar nu am realizat că am probleme de ritm. De asta mi-am permis să aduc textul aici, pentru a fi criticat. :) Nu glumesc. :)

[Mihaela Popa]

așa cum s-a mai spus, probleme de ritm

ideea este frumoasă, mi-a plăcut

[Amanda Spulber]

Nicoleta și Dan, vă mulțumesc frumos pentru amabilitate și încurajare.:) Acest text nu este prea reușit, sunt conștientă de asta. Mulțumesc și pentru sfat, Dan. Asta cred că trebuie să exersez în primul rând: răbdarea.
Vasilisia, ai dreptate. Insist prea mult pe formă. Poate nu am cum dezvolt simțul ritmului prin exerciții. Oricum, mai am mult de citit și exersat până să ajung la o concluzie. Încet, încet sper să reușesc să mă evaluez corect.

[petrut dan]

Poti sa-l faci si mai frumos, nu trebuie sa te grabesti, scrie-l, apoi da-i un timp, il recitesti si daca iti produce aceeasi emotie il vezi si ca fond. La versul cu vraja incepe, iti dai seama ca leagan cu cearcan nu au nicio ruda apropiata)) dar eu as pune asa: Si vraja se arata incet fara seaman, are legatura si cu versul urmator. Bine, poti folosi orice alt verb, doar sa respecte masura ca nu vrem sa ne impiedicam unul de altul in valsul tau frumusel, dar oricum fara seaman trebuie sa ramina. Cu drag!