Pe muntele necunoscut...

[Amanda Spulber]

Pe muntele necunoscut, 

Nălucile-și au casă 

Când soarele, în asfințit, 

Dramatic se revarsă. 

. 

Văpaia curge spre nadir, 

Ți se strecoară-n sânge 

Și, în sărutul de vampir, 

Lumina se răsfrânge. 

. 

Pe pieptul tău de vârcolac, 

Încet argintul cade, 

Iar luna se ascunde-n lac

Învolburând cascade. 

. 

În dansul tău de zburător, 

Mă chemi să mă dezlănțui

Și, în delir, fulgerător 

Cu brațele te-nlănțui. 

. 

Privesc în ochii tăi smarald, 

Dorința te-nfioară 

Și-n sufletul tău de poet

Tresar întâia oară. 

[Amanda Spulber]

Vă mulțumesc mult pentru aprecieri și observații. Prețuiesc faptul că aici pot să primesc reacții la încercările mele.

[Amanda Spulber]

Dan, nu mi s-a părut că am zis că aș fi "rege". Mă simt un pic "urecheată" fără motiv. :)) Am și zis că necunoscut/asfințit și smarald/poet nu sunt rime. Și am zis că poezia place sau nu place. Nu am încercat să conving pe nimeni. Am discutat doar despre rime și am acceptat că nu sunt cele mai bune. Cât privește cele trei personaje, de fapt 4, fiindcă e și poetul, ele sunt ipostaze ale aceluiași personaj. Și, într-adevăr, poezia este despre îmblânzire: sângele vampirului e încălzit, sărutul lui e iluminat, vârcolacul e mângâiat de argintul selenar, luna se ascunde și nu îl mai influențează, zburătorul este înlănțuit. În paralel crește și pasiunea lui (văpaia, cascade învolburate, fiorul dat de dorință) și dintr-o creatură rece, lipsită de sentimente se transformă într-un poet înfiorat și cald.
Îți mulțumesc pentru comentariul detaliat.

[Amanda Spulber]

Îți mulțumesc, Mihaela. Mă bucur că ți-a plăcut.

[Amanda Spulber]

Vasilisia, mulțumesc mult încă o dată. Știi cât apreciez sinceritatea ta și generozitatea cu care te implici. E o poezioară pe care nu am acum idee cum o pot îmbunătăți. Mie îmi place cum sună, dar acum înțeleg mai bine de ce nu place. Și îmi dau seama că amuzamentul meu (semnul :))... ) se poate interpreta și altfel. De fapt, a fost o autoironie, adică deși am zis că am acceptat critica, totuși am comentat și asta m-a amuzat.

[petrut dan]

Știi expresia „când un rege e nevoit să spună eu sunt regele, înseamnă că nu e rege”, tot așa și în textul de față unde nici măcar explicațiile tehnice nu mă pot face să-mi placă cum sună rimele necunoscut cu asfințit sau smarald cu poet  nici cum se aude și chiar ca pronunție, nu vreau să mă refer la fond pentru că aș intra în epic și nu e cazul, pentru că discuția de la formă a pornit, totuși nu vreau să trec peste faptul că pe muntele tău găsesc elemente ce rar ar trăi împreună, mă refer la vampiri și vârcolaci care, se știe, că sunt dușmani de moarte, între ei săracul zburător nu mai știu cum și-ar face treaba, știind că toți sunt iubitorii nopții, deci, în mod inevitabil, ar interacționa și s-ar călca pe picioare, fapt ce nu ar folosi nimănui, dar poate știi tu să-i îmblânzești cumva și atunci îmi retrag cuvintele, cu drag!

[Mihaela Popa]

și eu am citit poezia în ritmul Luceafărului eminescian, frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Amanda, mie, la poezia „Destin”, mi s-a atras atenția pentru rima: ruguri/friguri. Îți dai seama?! Și chiar nu am variante, poate „muguri”, dar nu pot integra în context nicidecum.

 

un cântec azi adună cenușa de pe ruguri

să nu se risipească iubirea în hazard

ne fie dar amnarul de suflete ce ard

topind în el siberii de nesfârșite friguri

Normal că e considerată rimă și cea de gradul patru, totuși se simte la recitare că nu e în regulă. Iar faptul că ai ales altă tehnică pentru prima și ultima strofă, chiar nu înțeleg. Și, indiferent de context, rimele care fac parte din aceeași familie de cuvinte sunt de evitat, deși le-am mai folosit și eu uneori, însă știi tu, nu trebuie să faci ca popa. :))) Dincolo de glumă, tu ești autoarea, eu doar mi-am spus părerea. Și a fost una sinceră. Să ne citim cu drag!

[Amanda Spulber]

Vasilisia, îți mulțumesc mult. De multe ori e greu să spui de ce nu îți place o poezie, iar faptul că tu o faci este de ajutor, iar eu nu am nicio problemă cu criticile, dimpotrivă. Totuși, în privința rimelor, am de comentat. :)) înlănțui/dezlănțui este rimă de gradul 1. Nu e cea mai de dorit, fiindcă e vorba de cuvinte din aceeași familie, dar în cazul ăsta sunt potrivite pentru logica poeziei. Apoi casă/revarsă și nadir/vampir sunt rime de gradul 4, nu asonanțe. Poate sunt de evitat rimele de gradul 4, dar aceeași logică m-a făcut să le păstrez așa cum au venit. Necunoscut cu asfințit nu mi se pare că rimează, cum nu rimează nici poet cu smarald, dar am crezut că e în regulă să fie rimă doar v2/v4 în prima si ultima strofă. Din nou pentru a păstra cursul logic, dar și pentru o simetrie a încercării mele. Cu toate acestea, până la urmă, contează impresia generală, place sau nu place și îți mulțumesc mult pentru comentariu.

[Amanda Spulber]

Grig, interesantă observație. Acum am recitat în gând din Luceafărul și într-adevăr sună asemănător. Mă amuză un pic faptul că nu am făcut-o în mod conștient. :)) Îți mulțumesc mult.

[Amanda Spulber]

Îți mulțumesc, Gabriel, pentru lectură și apreciere.

Mulțumesc, Alex, mă bucur că ți-a plăcut.