oare cât o fi trecut de la miezul de lună

a nopții în care viața m-a așteptat

cu bocancii pregătiți de drum

și un toiag

câte ierni am să mai tocesc

la uși închise

pe ce cărări să apuc să nu mă troienească dorul

de tot ce n-am iubit

oare cum să-mi iert umbra…

S-a întors Limba Acasă

După ani de pribegie,

Scrijelită de o coasă

Ce-a durat o veşnicie. 

S-a întors şi Eminescu

Şi Vieru, toţi…

Peste toţi şi peste toate

Trece clipa ca şi vântul,

În cuvinte adunate…

am spus pass

când ai întins arcul

țintind în ultimele cuvinte

la răscrucea dintre silabe

s-a-nfipt săgeata

ucigând unicul loc vulnerabil

în care mai respira adevăr

am luat săgeata

și-am așezat-o

pe un pedestal din vorbe goale

creând în…

e ora la care copiii dorm

ghemuiți în pântecele poveștilor

mă întreb

dacă Dumnezeu a creat lumea

sprijinit pe-un vis de prunc

altfel de ce-am șchiopăta o viață

după sânul mamei

copiii cresc

brațele părinților

devin icoane peste timp

ora lor se pierde

un alt răstimp își curbează respirațiile

firul poveștii se rupe

rămași pe pod

încotro mergem...

(L-am văzut venind de…

                                                        Moş Nicolaie

                                                                     În odaie

                                                                                Intră tiptil

                                                                                          Foarte abil

                                                       Pune-n…

În albul ierni-i pacea, e liniște, e-acasă

Când zurgălăul prinde negura de cozi,

Când îngerii coboară și-n vatră iar se lasă

Colindele zăpezii cu pruncii voievozi.



Zmei și sânziene se-ntorc dintre povești,

Feți-Frumoși pun aripi cailor țintați.

Ce cauți, tu, copile? De ce să vrei să crești?

Ai universu-n palme, în plus ai zece frați!



Ce cauți,…

Iubitule, să ne ascundem temători,

De ne-or găsi ruginile din toamne,

Să-ngenunchem sfioşi, iar tu să le implori,

Sigurătăţii-n doi, să nu ne mai condamne.

De nu vor vrea, ca nişte negustori,

Să ne tocmim avizi pe fiecare clipă

Ce-o mai avem acum, doi simpli cioplitori

Ce fac din piatra dragostei... risipă.

Să ne rugăm să-ţi lase ţie vraja

De-a mă-nflori în fiecare toamnă,

Să răspândesc fiorul şi să ucidem straja

Tăcerilor ce…

pulverizat

sub pielea universului

sunt om 

întind mâna

temător

aşez pe frunți

coroana cerului

zâmbeşte

iarna

sărbătorile

ajung acasă

înghețul aşteaptă

la uşă

prima oară

e linişte

există poveşti

dincolo de mine

mai crezi

iubirea şi răbdarea

rămân daruri

în lumea mea

zăpada

aşează darul inimii

calde priviri în ochi de copil

adorm …

Sunt şi eu Moş Nicolae

Şi dau darurile vrac…

cuvântul și-a trimis înainte buzduganul

să ajungă nici cald nici rece…

 …

Din lumea celor mulţi în cercul goliciunii -

Prigoana prinsă-n hău, adâncul de departe...

Cei orbi înlăcrimaţi de schisme îndurate -

Un desuet morbid zâmbind deşertăciunii.…

poem să-ţi fiu

(celui ce mă vede)

 …

pe frânghia vieții



saltimbanc - aerul îmi tremură

pleoapa mă doare îndelung

nu știu dacă sub streașina sufletului meu

se vor mai adăposti lăstunii

mi-i primăvara departe

și glasul tău o amuletă

cu care voi trece prin iarnă

fără să mă vând

fără să mă înstrăinez

acolo unde se termină liniștea

și bornele arată că mai avem de parcurs

puțin drum…

poate dorm aşa cã vã rog

sã nu-mi deranjati visul

nici cu un zâmbet mãcar

în mod normal îmi este de ajuns

un vis pe noapte

sã nu risipesc inspiraţia

dar când visez şi ziua

ce…

Aprindem făclii de speranțe târzii

în fiecare noapte, în fiecare zi.

pe rugu-ntâmplării ard gânduri de dor,

pe drum, rătăcite, speranțele mor.



mai caut căutarea cunoașterii-n doi,

dar ghețuri de-o iarnă se nasc între noi.

troiene de de gânduri pierd urmele-n hău,

când știu că-mi ești departe, iar eu n-am fost al tău.



te mai salut c-o umbră -memorie de asfalt-

când norii gri coboară un cer ce-a fost înalt,

te mai doresc…

Mâine va fi iarăşi soare sau va ninge viscolit

vor fi stele căzătoare sau pământul troienit,

vom face om de zăpadă în parcul fără statui

şi de fericirea noastră nu vom spune nimănui.

Nu-ntreba ce se întâmplă dacă fulgii se topesc

când ni se opresc pe gene şi în suflet ne privesc,

e dovada grăitoare că-ntre toate pe pământ

doar culorile iubirii locuiesc în ochi de sfânt.

Lasă-mă să trec de clipă şi aruncă-mă-n zăpezi

dacă mâine nu e…