dor de tata

[Munteanu Catalina Nicoleta]

 

în oglinda timpului
aştept cuminte
cu ghetuţele curate
rânduite după merite

 

cu teama de-a nu primi vărguţa
faptelor ascunse şi nerostite

 

inima bate în aşteptare
îl văd pe tata
în umbra stelei
de unde-mi zâmbeşte şugubăţ

 

se apleacă şi pune fiecăruia dintre noi
bucăţi de amintiri
pachet din suflet -

 

aud ca prin vis
paşii furişaţi în noapte
simt vibraţiile sufletului
dornic să facă bucurii celor dragi

 

aşez încălţările lustruite
în noapte şi îmi scriu dorinţa
- îl vreau pe tata -
măcar un zâmbet

sau poate o îmbrăţişare

să-i simt Lumina

dar tata nu se mai întoarce din calea lui
strâng perna în braţe şi-mi muşc durerea
adun sarea din craterele timpului
o ascund sub omătul iernii în care a plecat

 

zâmbesc zilei care mijeşte
îmi sărut fiii pe frunte
le şoptesc cât de mult îi iubesc
mulţumesc pentru tot

 

asemeni tatei mă strecor în holul casei
la intrare -
aşez nuieluşa iubirii
gânduri şi speranţe pentru ei

 

continui să învăţ...

 

[Munteanu Catalina Nicoleta]

Mulţumesc domnule da Coza...e povestea copilăriei şi e una dintre primele aşterneri. Cu drag, o zi senină!

[Munteanu Catalina Nicoleta]

Ai dreptate Mihaela...învăţăm, transmitem şi asigurăm continuitatea. Să ne ţină Dumnezeu cu har şi înţelepciune să putem face tot ceea ce este mai bine pentru sufletele noastre şi ale celor dragi. O zi frumoasă îţi doresc!

[Munteanu Catalina Nicoleta]

Mulţumesc draga mea Angelina pentru tot!

[Munteanu Catalina Nicoleta]

Mulţumesc Sofy...am vrut să nu pierd nimic din ceea ce a fost si va rămâne până dincolo de tot. E o perioadă a anului pe care o trecem cu mare greutate...dar, de la Dumnezeu sunt toate. Cred că important este ceea ce rămâne în urmă şi ceea ce luăm cu noi...Drag şi preţuire.

[Ion Lazăr da Coza]

adun sarea din craterele timpului
o ascund sub omătul iernii în care a plecat

Absolut superb!

Poezia e cumva cam povestită.

da Coza

[Mihaela Roxana Boboc]

zâmbesc zilei care mijeşte
îmi sărut fiii pe frunte
le şoptesc cât de mult îi iubesc

Aici e continuitatea, pentru ei mergem mai departe, cu inimi frânte de dor, dar pline de dragoste.

[Nădejde Angelina]

Preţuire!

[Sofia Sincă]

Deşi poemul este îndreptat mai mult spre epic, are farmecul sărbătorii, splendid redat şi gingăşia amintirilor, dar şi durerea pentru cel ce nu mai este. Deci, fiori peste fiori.

Am citit cu deosebită plăcere!

Sofy