Glosă

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Peste toţi şi peste toate

Trece clipa ca şi vântul,

În cuvinte adunate

Se ascunde legământul.

Adevărul se cufundă

Unde viaţa amăgeşte,

Pe a timpului secundă

Te găseşti şi te găseşte.

 

În a cerului arsură,

Între stele misogine,

În genune dispărură

Vorbe vechi din sibiline

Şi se duseră odată

Într-un fel abandonate

De-o zeiţă alungată

Peste toţi şi peste toate.

 

Iar în timpul ce se scurge,

Trece apa călătoare

Tot aşa cum viaţa curge

În a veacului chemare.

Tu venind de pe niciunde

Depănând uşor pământul,

În altare muribunde

Trece clipa ca şi vântul.

 

O poveste se iveşte

În ecou... o altă lume -

O fiinţă adânceşte

Fără formele-i postume.

Te-mpresoară şi te-ncântă,

Şoapte dulci amalgamate,

Visul gol ce te avântă

În cuvinte adunate.

 

Pe cărări abandonate

Tu străbaţi o altă soartă -

Căutări amestecate

Ce te poartă la o Poartă,

Iar în noaptea-nsingurării

Tu slăveşti sfios cuvântul,

În fiordul nemuririi

Se ascunde legământul.

 

Azi, o zi ce mâine-i rece

În trecutul ce dispare,

Nepătrunsul se petrece

Ca o simplă întâmplare.

Se ridică-n umbra ceţii

O fantasmă ce inundă

Şi în roua dimineţii

Adevărul se cufundă.

 

În cuvântul din vechime

Ce în şoaptă se rosteşte

Tu găseşti o întregime

Ce pământul zămisleşte

Şi aşteaptă infinitul...

Iar în umbră arcuieşte

Alte zile - începutul

Unde viaţa amăgeşte.

 

Toate lucrurile-n sine

Pe pământ sunt trecătoare,

Iar în ceruri libertine

E fiinţa ce nu moare,

Ea aşteaptă câteodată

O durere furibundă...

Amintire agăţată

Pe a timpului secundă.

 

Vine vremea, vine clipa

Când povestea se sfârşeşte,

Moartea vine în risipa

Gândului ce nu gândeşte.

Este demonul din ramă

Spirit viu ce prigoneşte

Trup bătrân ca de aramă,

Te găseşti şi te găseşte.

 

Te găseşti şi te găseşte

Pe a timpului secundă,

Unde viaţa amăgeşte

Adevărul se cufundă.

Se ascunde legământul

În cuvinte adunate,

Trece clipa ca şi vântul

Peste toţi şi peste toate.

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Stimată doamnă Mihaela Roxana Boboc,

Glosa este lungă şi poate plictisitoare... însă îmi permit să vă amintesc că, fiind un gen al poeziei cu formă fixă, el trebuie să se încadreze într-un tipar specific. Eu am ales formula glosei în care strofa are opt versuri... de aici şi lungimea ei. Referitor la mesaj, acesta este cuprins în prima strofă - toate celelalte fiind "o povestire" a fiecărui vers ce alcătuieşte această primă strofă. Finalul este de fapt prima strofă scrisă invers... cred eu pentru a puncta mai bine mesajul poeziei.

Acestea fiind spuse, vă mulţumesc de trecere şi semnul de lectură!

Complimentele mele,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Stimată doamnă Vasilisia Lazăr (da Coza),

Vă mulţumesc de trecere şi de lecturarea scrierii mele!

Aşa este, aerul pe care îl trădează glosa este un aer vechi... asta am şi vrut să obţin având în vedere existenţa ei (ca vechime).

Acum, luate lucrurile în altă ordine de idei, cred că în poezie nu există vechi şi nou... ci mai degrabă genuri diferite în formule diferite... funcţie de fiecare lector, cu ceea ce vibrează. În acelaşi mod şi autorul respectivului text - vibrează undeva cu ceea ce scrie.

Ca să susţin acest punct de vedere vă amintesc că şi clasicii au scris texte în vers alb şi vers liber (vezi Eminescu, Macedonski... ) deci...

Complimentele mele,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Vă mulţumesc de trecere, doamnă Iris Marinov!

Mă bucur de prezenţa dumneavoastră pe pagina mea!

Complimentele mele,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Stimată doamnă Sofia Sincă,

Am încercat să îmbin caracterul gnomic al glosei cu ritmul şi măsura acesteia (acestea făcând parte din tiparul glosei ca şi poezie cu formă fixă)... după cum ştiţi, glosa fiind o formă a artei poetice specifice sec. XIV - XV. Poate de aici şi aerul arhaic pe care îl are... sincer să fiu, chiar acest efect am dorit a-l da lectorului. Se pare că am reuşit.

Vă mulţumesc de comentariul sincer şi aştept cu interes la următoarele postări punctul dumneavoastră de vedere.

Complimentele mele,

[Mihaela Roxana Boboc]

Iar în noaptea-nsingurării

Tu slăveşti sfios cuvântul - frumos! 

E scrisă frumos dar prea lungă și se pierde mesajul pe parcurs.

[Vasilisia Lazăr]

Corectă dar vetustă.

Drag,

[Sofia Sincă]

...prea eminescian. De fapt o glosă este o glosă. O poezie cu formă fixă. Este corect alcătuită, dar atât de arhaică.

Dar este părerea mea doar şi nu are importanţă ce-mi place mie.

Sofy

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Vă mulţumesc, doamnă Mihaela Popa!

Aşa este... suntem vremelnicii acestei lumi atinşi de fagurele eternităţii celeilalte lumi!

Complimente,