urletul

[Vasile Pin]

cuvântul și-a trimis înainte buzduganul

să ajungă nici cald nici rece

într-o ureche

descheiată la nicovală

și călare pe o frază albă de conținut

își arătă el cuvântul după un punct goliciunea

“cum e, cum e” a întrebat cealaltă ureche

aflată în pauză

de clăpăugă

și perii de pe piept i-au înflorit de emoție

„e blond și cu silabe crăcănate”

în preajmă umbre cu aripi de copaci 

patinau pe-o aripă de vânt

tremurau  pe-o petală de flutur

“și buzduganul e bătut în consoane rotunde

de sticlă

și la palat are înhămate  două vocale una golită de cealaltă

vulcanică

iar la gât poartă o mare secată  

de mărgean”

și buzduganul lovea și aripi de copaci și aripi de vânt

în sticla lor cădeau se ridicau căzând

seherezada din propoziția vecină sfioasă

tăcu

și ea întrezărea

că artera ghimpată ce se târa precum un șarpe

spre sângele nevăzut al înțelesului

e urletul

scăpat cu coastele rupte

cu unghiile sfâșiate de carne cu ochii

ca două momeli

din ghearele tăcerii  condamnate la moarte

și care avea dreptul la ultima iluzie

neînțelegerea

“vai” lăcrimă văduvita ureche

o ceară

“m-am înfășurat pentru el numai pentru el

într-o singurătate

de lume

și el se sparge tuturor

tuturor”

[Chris]

Frumos, mai ales cum este redată ideea din final, mi-a plăcut mult ! :))

[Ion Lazăr da Coza]

Interesant subiectul, și bine tratat/abordat.

da Coza

[Sofia Sincă]

Superb! Superbă călătoria urletului prin împărăţia urechii. Ce idee, ce temă ingenioasă şi cât de poetic scrisă. Calea lui prinde fiorii poetici, arta cuvântului ce trădează un poet adevărat.

Uimitor de frumos!

Sofy