Parc fără statui

[Vezi blog]

Mâine va fi iarăşi soare sau va ninge viscolit
vor fi stele căzătoare sau pământul troienit,
vom face om de zăpadă în parcul fără statui
şi de fericirea noastră nu vom spune nimănui.

Nu-ntreba ce se întâmplă dacă fulgii se topesc
când ni se opresc pe gene şi în suflet ne privesc,
e dovada grăitoare că-ntre toate pe pământ
doar culorile iubirii locuiesc în ochi de sfânt.

Lasă-mă să trec de clipă şi aruncă-mă-n zăpezi
dacă mâine nu e soare şi plâng fluturii-n livezi,
vreau să văd ninsori afară să trăiesc acelaşi vis
fără să ştiu anotimpul ce-n iubire s-a prescris.

Albul sincer al zăpezii să-l ascundem între noi
cum ascunzi lumina zilei în ochii străini şi goi,
poate mâine va fi soare, poate vor cădea ninsori
tu visează mai departe fluturi albi în sărbători.

[x]

Augusta tu ca de obicei esti un suflet minunat!

Cu mare drag!

[x]

Corina multumesc mult pentru popas si comentariu!

Cu drag!

[Chris]

Poezie optimistă, albă, ninsă, în ciuda titlului care m-a dus cu gândul la ceva trist. Frumos. Am citit cu plăcere :))

[Corina Militaru]

Nu întreb ce se întâmplă dacă fulgii se topesc, visez la fluturi albi în sărbători. :)

[x]

Sofy esti minunata in tot ceea ce faci!

Cu mare drag!

[x]

Denisa multumesc pentru popas si sinceritatea acestui comentariu!

Cu pretuire!

[x]

Mihaela Roxana iti multumesc pentru lectura si comentariu!

Cu drag!

[Sofia Sincă]

Fermecător vers, fermecătoare idee de dragoste în prag de sărbători.

Esenţe parfumate într-o fantezie de iarnă.

Am citit cu sufletul, Sofy!

[Mihaela Roxana Boboc]

Eu aleg să visez mai departe fluturi albi în sărbători, fără să ştiu anotimpul ce-n iubire s-a prescris.