dacă-aş fi umbra sărutului

primul furat

m-ai duce legat de farmece

la tribunalul iubirii?

rădăcinile nu sunt

nici în trecut nici în viitor

doar în tine

eu cel înainte de a fi tu

urc povârnişul

între dinţii unui tigru

şi zâmbetul

unor trandafiri din plastic

aleg felina

de departe mai sinceră



cum devine…

 Nu vrei să cerni tăcerea ninsorilor din plângeri

 Și-nstrăinări absurde să le rostești sfârșitul?

 Doi oameni de zăpadă printre nămeți și-nfrângeri

 Am devenit, iubite! Ascultă-mi iar colindul! 

 Trec pașii tăi prin suflet când vine înserarea 

 Ca suflul unui înger cu aripa de gheață, 

 Se întețesc neliniști, suspină nepăsarea,                   

 Nu vii și nici nu pleci din amintiri de ceață.

 Când lăcrimez în rugă…

pe aici

lumea mai crede în Dumnezeu

îl aşteaptă la porţi

câţiva

prin biserici

tu crezi în inimă

în sângele smintit

ce-ţi aleargă pe circuitul

singurătăţii mele

dar durerea

durerea cum e?

aici

vorbim aceeaşi limbă

suntem prieteni de mici

(dar de fapt ştii asta)

acolo dor amintirile

când se schimbă vremea?

speranţele au…

nu-mi aparține  carnea acestui trup…

Pală de vânt. 

Peste mâinile bunicului

ultima ninsoare 

așterne nemurirea.



Călcâiul îngroapă-n zăpadă

timpul închis

Ochi dilatați aruncă

umbre în albul angelic.



Aproape de lună.

Vâr copilăria

în sânul stâng

alăptând amintirea

cu buze infantile

peste care…

Pierdute-n iz de vorbe-nlăcrimate

doar umbre-n răsărit se întrupară;

în…

să te pot atașa

lacrimii pe care iarna

o preschimbă în fulg

rătăcit spre pământul

ce soarbe

poate puțin

prea puțin pentru istovirea unei iubiri

fiecare treaptă - semn

fiecare clipă - vânt

fiecare pas petrecut - ancoră într-o mare

unde ne-am rătăcit

fără să ne fi întâlnit vreodată



suntem povestea fără sfârșit

care n-a învățat să spună

că pierzându-ne de noi…

e timpul să tăcem îndelung 

mâinile se despart os cu os 

din încleștare 

îmbrățișarea doare 

camera se umple de vid 

fumuriu 

ultima imagine 

tu 



ciorile scobesc ochii amurgului 

croncănesc prin cimitire pustii 

scheletele dansează o polca a nebuniei 

în jur făclii de ceară ard rumene 

ca obrajii…

Colindul apelor 



și dacă s-ar deschide dintr-odată văzul meu 

cu fața spre netezirea pământului 

și dacă s-ar deschide nenumăratele aripi din acele colțuri sfărâmate 

cât de mândre ar fi oasele 

și ce gust ar avea colindul 



dar pe unde să azvârl semințele 

încât apele să cânte lerui-ler 

și deodată să curgă Nașterea ca o perlă îndelung…

dar mãcar viaţa se vede un pic mai rose

oricum nu-mi beau amarul din cristal

mã îmbãt ţãrãneşte din cornul boului

direct de la slãvina cerului sorb infinitul

precum zamolxe îşi bea ţãrâna din ulciorul cu ţâţã

apoi îmi râd în barbã de fiecare nouã moarte

sughiţ stele şi râgâi demoni

împletesc pãpãdii pânã-n soare

un fel de lanţişoare pentru calea laptelui

doar am libertatea cioplitorilor de…

în cutia viorii

două păsări de hârtie

albe

cum zilele în care mă strigai

prin aburul dimineții rotunde

iubiiiiiiiiiiitoooooooo

uneori ele pătrund printre corzi

se alintă sub arcușul violonistului

se tânguie rar

și de cele mai multe ori

prind măiastru să vorbească

despre o iubire -

semn vegetal în ochiul iernii

ce ne…

Încă o zi şi încă…

nu-mi spune  nimic altceva

poate un sfârşit

departe

cu amintirea-n palma trecută repetat prin faţa ochilor

orbi rămaşi lângă un ieri

când tot câmpul era albastru de nu mă uita,

mângâiere de pământ virgin ca brazda lasată în fata plugului

firesc adânc haotic de proaspăt

aşa ne eram

respirarea din ieri

şi mâine...

azi

ştiu că nicicând înseamnă întotdeauna

se uneşte

cerul cu pământul

în iarna

ce-mi fulguie sub picioare

şi tată,

la tine stau

şi crucea-ţi privesc

de pe banca aşezată

la capul tău

cu stejarul

ce-şi scutură

ultimele frunze

peste tine,

coroane

se-mpreună

în pătura de flori

să-ţi fie cald

şi

bine

să ne fie

în lipsa ta…

Se vor cerne dragul meu, întâile ninsori

noi orizonturi mov le-alungă înspre noi

le-aș prinde roiul alb în rânduri de scrisori

de-aș ști că poate, undeva le-aștepți. Și-apoi,

Chiar de străin îmi va părea cuvântul

îl voi inchide-n albul colii de hârtie,

din tot ce-mi va șopti la geamuri vântul

voi încropi povestea ce n-a fost, cu noi, să fie.

Și-aș pune-n rânduri zboruri sidefii de fluturi

și-n plic aș…

Frunzele bătrâne, înghețul tânăr

și atâtea amintiri de recapitulat,

mă fac să iubesc iarna

de departe, de după ferestre,

lângă focul de taină al înserării.



vântul nu mai numără nimic;

nu mai e timp pentru regrete și flori,

lupii sunt flămânzi

în pădurea singură.



stâncile, ca niște așteptări târzii,

adună cerbii în domitoarele neliniștii,

iar cerul

crapă de frig în stele.



depărtarea dintre noi, iubito,

ia…

Se topesc prin mine zăpezi fără dor

decembrie-i trist ca-ntr-o noapte,

printre pleoape încet se strecor

miresme găsite în gesturi şi şoapte.

Uneori nu mai ştiu dacă-i bine

te iubesc, într-o iarnă sosită târziu,

vreau să simt când mă ninge în tine

adormind ca-ntr-un vis argintiu.

Nu mai ştiu cine sunt, cine plânge

eu pe umerii tăi mă las viscolit,

undeva-n adâncul pădurii se…

Vino iubite la amiezi

Să colindăm pe sub zăpezi

Și să-mpărțim iubiri sculptate

Pe ramurile înghețate.…

Picăturile ochilor -

culori desfrunzite de

ningeri barbare;

cartea viselor -…

uneori se cuibăreşte dorul
şi sapă până la lacrimi
în craterele timpului

hainele de gală se curăţă
de toată prefăcătoria
rămân nude în vitrina sufletului

cine să coloreze un anotimp
peste uitare