nici în vin nu mai găsesc adevărul

[Calotescu Tudor Gheorghe]

dar mãcar viaţa se vede un pic mai rose
oricum nu-mi beau amarul din cristal
mã îmbãt ţãrãneşte din cornul boului
direct de la slãvina cerului sorb infinitul
precum zamolxe îşi bea ţãrâna din ulciorul cu ţâţã
apoi îmi râd în barbã de fiecare nouã moarte
sughiţ stele şi râgâi demoni
împletesc pãpãdii pânã-n soare
un fel de lanţişoare pentru calea laptelui
doar am libertatea cioplitorilor de cuvinte
de aici mesele rotunde şi talk-showurile
unde ne ciocnim adevărurile vietii de minciunile iubirii
până la ultimul ciob afumat
.................................
când simt cã florile mint renunţ la primãvarã
iar când Nichita suspinã mã închin toamnei
şi aştept un miracol alb nãscãtor de pinguini
.................................
ar fi bine sã începem totuşi cu atlanticul mai întâi
nu cu ciobul acesta negru prin care priveşti apocalipsa
oricum ochii tãi mi-ar fi de ajuns sã refac lumea
apoi vom sparge toate oglinzile din univers
care ar putea deveni cioburi

[Sofia Sincă]

A fi direct sau a critica un text nu este neapărată nevoie să-i spui autorului, să citească sau să facă altceva, să nu mai scrie.

Şi apoi ceea ce comentez eu nu numesc bla-bla-uri şi nici plecăciuni. Nu am motive să mă plec în faţa nimănui. Asta găsesc eu să spun, pur şi simplu. Nu înţeleg să-ţi spun eu cum să scrii un vers. Eu doar îl citesc şi îl comentez. Atunci când am ceva de spus contra, spun, fără reţinere. Chiar şi la poezia ta. Însă o fac sub o forma neagresivă, aşa înţeleg eu.

Dacă nu-mi merge un vers la stomac, dar nici nu m-a deranjat foarte tare, pentru că am auzit altele şi mai deranjante şi mi-a plăcut restul poeziei, trec mai departe. Uite se mai găseşte şi altcineva să o facă.

Iar în versurile citate de tine, nu-i nevoie să-ţi dau explicaţii pentru că e foarte uşor de înţeles şi eu sunt sigură că tu ai înţeles, dar nu ţi-este pe gust. Autorul a explicat urma cuvintelor, libertatea paşilor pe care-i are la dispoziţie, de care se bucură. Şi ne-a adus şi nouă în faţă bucuria lui, trăirea lui.

Şi apoi, un comentariu, două, nu pun eticheta. Nici al meu şi nici al tău. Doar cumulul de comentarii, de critici ale unor persoane specializate pot face acest lucru.

[Mihaela Roxana Boboc]

Și eu prefer un vin rose. Mi-a plăcut sinceritatea aceasta aparent necioplită. Finalul e interesant.

[Calotescu Tudor Gheorghe]

va multumesc din suflet!

[Sofia Sincă]

Uite, vedeţi, domnilor poeţi?! Fiecare doriţi ca poezia altui autor să fie pe gustul vostru, altfel e banală... nu e bună... ş.a.m.d. Fiecare încercaţi să faceţi ca celălalt să scrie versul aşa cum doriţi. Altfel nu e bine, nu e liric, textul nu spune nimic. Nu se poate! Nu e aşa! Vă gândiţi la noi, cei care nu facem poezie, cititorii că avem gusturi diferite? Şi ce ar fi dacă toate poeziile ar fi la fel? Eu, de exemplu, găsesc în orice (aproape) poezie ceva bun, mai ales când nu seamănă cu cea pe care am citit-o anterior. Nu are voie omul să divagheze? De ce să nu pomenească pe Nichita? Are voie să spună ce doreşte.

''ce dracu sa faca Calea Lactee cu lantisoarele dvs.'' - să facă ce vrea!... El le-a dăruit. De ce să nu aibă şi Calea Lactee mărgele?

Mi se pare tendenţios modul tău de a comenta Petre Ioan Creţu.

[Ana Sofian]

Îmi place că ai libertatea cioplitorului de cuvinte, dar nu pot accepta ideea eructării nici măcar de dragul limpezirii, Tudore

[Sofia Sincă]

Stăpân pe undele ambroziei şi pe aroma cascadelor de cuvinte, asemănătoare cumva cu lumea deschisă a universului, înscriindu-te în tot ce este mai frumos. În căutarea adevărului absolut... care desigur nu există.

O poezie fascinantă!

Sofy

[Gabriela Grădinariu]

Vers cioplit din dezamăgire. Frumoasă recompunere a idealismului doar prin ochii iubirii, preţuire!