cum e tristeţea la tine?

[paparuz adrian]

 

pe aici

lumea mai crede în Dumnezeu

îl aşteaptă la porţi

câţiva

prin biserici

 

tu crezi în inimă

în sângele smintit

ce-ţi aleargă pe circuitul

singurătăţii mele

 

dar durerea

durerea cum e?

aici

vorbim aceeaşi limbă

suntem prieteni de mici

(dar de fapt ştii asta)

 

acolo dor amintirile

când se schimbă vremea?

speranţele au catargul

mai înalt ca la noi?

 

spune-mi iubito

cum eşti

dacă mai poţi respira

cu atâta dor prin plămâni

şi dacă ai reuşit să arunci

o parte din trecutul stricat

 

la noi

în oraş a început apocalipsa

(acum e în cartierul vecin)

se mişcă încet

(din lipsă de fonduri)

 

în rest

sunt toate aşa

cum le-ai lăsat

nici praful nu l-am şters de pe umbra

sărutului de adio

 

povesteşte-mi de tine

de noi

dacă mai ştii ceva

[Chris]

Foarte frumos! :))

[Sofia Sincă]

Ai creat un ambient tern al prezentului, un cerc strâmt în care oamenii se învârt într-o zbatere fără rost. De aici şi sunetul melancolic al versului ce alcătuieşte tristeţea şi singurătatea.

Dar, o melancolie plăcută.

Sofy

 

[paparuz adrian]

multam, Mihaela...ce mai faci ?

[Mihaela Aionesei]

...la mine, ninge, e cald și bine :) asta ca să răspund întrebării din titlu.

îmi place dialogul purtat, desprind cam multă tristețe, o împodobesc cu un glob roșu și un like.

[paparuz adrian]

sarut mana!

[Mihaela Roxana Boboc]

O tristețe care îți ia respirația. Frumos început de poezie.

[Nădejde Angelina]

"

în rest

sunt toate aşa

cum le-ai lăsat

nici praful nu l-am şters de pe umbra

sărutului de adio"

Minunat!

 

[paparuz adrian]

sarutmana!

[gina zaharia]

superbă!