străinul

[Vasile Pin]

nu-mi aparține  carnea acestui trup

nu-mi aparține ochiul acestei vederi

nu-mi aparține inima acestui sânge

nu-mi  aparține animalul acestei păduri

nu-mi aparține  pasul acestui drum

nu-mi aparține lacrima acestei dureri

nu-mi aparține cuvântul acestei idei

„te doare carnea?”

„mă doare drumul”

„te doare ochiul?”

„mă doare lacrima”

„te doare inima?”

„mă doare sângele”

“te doare pădurea?”

„mă doare cuvântul”

"carnea acesta nu aparține acestei vederi

ochiul aceasta nu aparține acestui drum

pasul acesta nu aparține acestui sânge

inima  acesta nu aparține acestei idei

lacrima aceasta nu aparține acestei  dureri”

doar când cuvântul mă doare-a pădure

mai trec pe la mine

[Sofia Sincă]

Ştiu eu, domnule Petre cât de amarnic mă înşel? Din punctul meu de vedere pot fi şi altfel de fiori, cum ar fi: de frig, de frică, de plăcere, de urât şi din multe alte motive. Prin urmare fiorii nu sunt numai lirici. Dar asta este altă poveste.

[Chris]

Ideea de instrăinare transpusă într-un mod rece, eu aşa am perceput. Mi-au plăcut mult ultimele două versuri - poate pt că diferă de restul poeziei :))

[Sofia Sincă]

Ai dreptate, Vasile Pin. Fiorii nu sunt doar lirici. Dar fiind la poezie, avem pretenţia, nu ştiu dacă întotdeauna justificată, să fie fiori lirici. Şi mai ales la tine. Eu te ştiu poet care aduce fiori lirici în scrieri. Dar, aşa cum am zis, câte una nu se pune. Dacă tu ai simţit asta, şi asta ai vrut să scrii este în regulă. Desigur se vor găsi cititori cărora le place şi aşa fără fiori.

Aceeaşi, Sofy.

[Vasile Pin]

Va multumesc d-le Crețu de sfat si promit c-o sa m-a gândesc la o varianta cu mai putine repetiții.
D-na Boboc, niciun moment n-am făcut vreo asociere si-mi cer scuze de am cauzat acest disconfort de înțelegere. Ziceam ca intr-un vers comunica cuvântul, cel ce scrie si mintea/inima celui ce citește. Si e greu sa fie simplu...

[Mihaela Roxana Boboc]

Domnule Vasile Pin, ce am scris mai devreme nu are legătură cu facebook. Vreau să nu observ asocierea un pic malițioasă. Acel nu-mi aparține repetat de atâtea ori devine obositor. Poți scrie într-un mod complex fără a te repeta. Desigur, o umilă părere.

[Vasile Pin]

d-le Cretu va cred ca ati citit poezii asemenatoare, modelul de compozitie nu e nou. Se poarta de exemplu foarte frecvent in poezia germana si cea engleza. se poate sa fie si la noi. difera la aceasta poezie ca nu-i o copie și  modul de a intreba si de a gasi raspunsul, raspuns care nici pentru aceiasi ureche nu-i la fel, d-apoi pentru doi oameni...

d-na Boboc, stilul care nu oboseste citirea a cam trecut. Comunicarea simpla se numeste acum facebook. Ori facebook si poezia nu prea se imbina. Sau nu stiu eu...

d-na Sinca fiorul nu este numai liric si nu toti fluturii in stomac sint lirici. Si intrebarea poate fi, pusa intr-un fel, un fior...

oricum, multumesc de aprecieri si bune-rele, le-om duce pe toate și de-i poezie ori nu...

[Mihaela Roxana Boboc]

Ideea ar fi fost interesantă dacă s-ar fi îmbinat cu poezia. Așa sunt prea multe repetiții care obosesc citirea.

[Gabriela Grădinariu]

 Foarte interesantă ideea!

[Sofia Sincă]

Un joc de idei şi expresii controversate. Întrebări şi răspunsuri la fel de controversate, dar legate între ele foarte inteligent.

Însă poezie nu este, fior liric, nu. Se mai permite din când, în când...

Sofy