Nu ştiu dacă pot fi mai bun decât atât

Cât îmi dă voie iarna ce mi-a intrat în suflet.

Voi mai trimite păsări să-ţi ţină de urât

Şi te voi recunoaşte în şoapte şi în umblet.

Cum treci uşor, cu grijă să nu stârneşti hain,

Sălbatic leul iernii intrat în agonie,

Te simt că eşti aleasă printr-un decret divin

Să fii cum nu te merit, suavă armonie…

Ştii să citeşti profund, treci dincolo de ger

Şi poţi vedea în clar o vară estompată,

Ea…

ce decembrie

primăvăratic

prieteni

și

albastru

Costel Zăgan, GOGYOHKA MEA

O fărâmă de-mpăcare cu destinul mai există:
Haideți, să excludem ceața de pe fața lumii tristă!

O fărâmă de speranță n-are cum să se deșire:
Haideți, să-mpletim iubirea până dincolo de fire!

O fărâmă de neșansă e o mică încercare:
Haideți, să nu ne mai punem înc-un semn de întrebare!

O fărâmă de lumină, căi de suflete străbate:
Anul Nou ce stă să vină, să v-aducă sănătate!

Aho, aho, poeţi-fârtaţi

Staţi pe site şi nu mânaţi

Chiar de-i gându’ la cârnaţi

Şi la ţuica piperată

Descântată lung în vatră

Ori la berea cu broboană,

Ori la vinul fiert din cană,…

la fel de greu

zvâcneşte ceasul

prins între clipele ce fug

şi uită să aștepte pasul

atât de stins și ruginit

de recele din ploaie

încât nici ochii de venin

la inima nu taie



mi-e gheață soarele

şi-n gânduri de-ai veni

eu te-aș lăsa

să pleci

cu razele sleite de-a-ncălzi

acea…

Speranța se-nfiripă-n rugăciune

Când ai primit, deja, crucea răbdării.

Te-ndemni la drum cu taina închinării

Şi faci cu absolutul comuniune.

Şi vine-apoi o vreme de…

E ceasul când luminile se sting

În ochiuri de ferestre mărunte şi răzleţe,

E ceasul când speranțe de peste zi se frâng

Lăsând în loc, în suflet, o tainică tristeţe.

Simţiri nelămurite regenerează-n vis,

Speranţele renasc mai tinere…

Eu nu mai sunt. Sunt păsări de lumină

Care te-alintă blând în locul meu.

Eu nu mai sunt. Culori de curcubeie

Pe fruntea ta, în jerbe, vin mereu.

Eu am plecat cuprins de înserare

Spre-a răsări, de mâine, în alt loc.

Un freamăt lin, un semn de întrebare,

Îţi vor vorbi de drag şi de noroc.

Vei vrea tu să mă cauţi, dar lumina

Mă va dori, geloasă, pentru ea.

Oglinzile-ţi vor rătăci privirea

Dosind surâzător fiinţa mea.

Unde mă duc?…

adormit sub brad -
din nou moș crăciun lasă
darul la mama

     *****

masa tăcerii -
bunica amintindu-și
moșul de crăciun

     *****

cadou de crăciun -
primii fulgi așezați
sub crucea mamei

     *****

în lipsă de coș -
niște moși crăciuni blocați
în ascensoare

Inima asta – o bijuterie într-un seif vechi.

Confortul ei – o icoană în care-și păstrează crezul.

Dacă ar fi să scriu cu ea, ar alege pietrele de râu. Dar când zboară...

când zboară poartă fulgul porumbelului

născut după triburi de cactuși.…

cade noaptea printre stele răzlețită în unghere

dangăt grav de închinare din clopotnițe pogoară

dinspre candele tihnite umbre de odinioară

amăgesc pierdut lumina prin cotloanele stinghere

jăruiește gura sobei zgândărită în fărâme

roți de foc curg slobozite din stejara buturugă

bâtele izbind podele vechi descântece îndruga

biciul moșilor plezneste ușile să le sfărâme

verdele din brazi sclipește…

miros de colăcei încinge vatra

viu bradul nopții steaua își aprinde

prin sorcove ard gânduri tari ca piatra

și taina sus răsare în colinde

din candeli fug luminile-n cotloane

un ornic bate toaca în răsfrângeri

iubirea cea dintâi dintre icoane

cuprinde strâns picioarele de îngeri

stă totul cuvântat în vin si pâine

deschisă larg o carte peste masă

isus hristos născut în zi de mâine

își trece…

cad împrejur nămeți grei de mătănii

reci gerul nopții stelele doboară

se-aud troznind zăpezile sub sănii

răpuse-n drum pentru întâia oară

sting felinare noaptea cât cuprinde

gonind copiii umbre pe la poartă

iubirea curge vie din…

zăpada frânge drumul în troiene

abia răzbate vântul prin poteci

picioarele se taie-n gol când treci

omătul plin de noduri gordiene

de-ar fi doar peste case să se-aștearnă

și brazii să-i albească sub…

Aplecate catarge agonizează-n furtună

stârnită-n războiul dintre suflet şi cuget,

corabia vieţii colindă nebună,

mult ascultând de-al oceanelor muget.

O, nu e nevoie de abandonare,

de capitulare nu este nevoie!

Acută, lucidă şi clarvăzătoare,

trezirea îl află prin spaţii pe Noe

şi-aleargă nebună să prindă din urmă

pe corăbierul cu ochii albaştri

veghind visător a vietăţilor turmă

din arca plutind fabulos printre aştri.

Salva-mă-voi în…

O liniște de nori învăluia câmpia;

Mlădii, sfioase trestii se îmbătau cu mir;

Prin brazde-pulmonare pământul respira,

atomizându-și seva pe verdele ceair.*

Părea că negura-i ascunsă în lentoare…

CĂDEREA ÎN GOL

Cădem în gol în ritm accelerat,

Şi ni se fac promisiuni deşarte,

Într-un ospiciu dezorganizat

Incompetenţii ne conduc spre moarte

Cădem în gol şi ni se spun minciuni,

Corupţia ne roade ca o boală,

Azi   ţara e azilul de nebuni,

Reconstruit la scară naţională

Cădem în gol şi suntem învăţaţi

Să emigrăm, în alte ţări străine

Uitând de mame, de copii, de fraţi

Că doar acolo ne va…