Liniște

[Cosmin Preda]

E ceasul când luminile se sting

În ochiuri de ferestre mărunte şi răzleţe,

E ceasul când speranțe de peste zi se frâng

Lăsând în loc, în suflet, o tainică tristeţe.

Simţiri nelămurite regenerează-n vis,

Speranţele renasc mai tinere zadarnic

Şi ochiul minţii trudnic rămas, în somn, deschis,

Halucinant s-arată din ce în ce mai darnic.

E un sătuc departe, o mică aşezare

Cu ochiuri luminate, mărunte şi răzleţe…

Îl cânt acum, în taină. De-acolo, dinspre zare,

Sosesc fiori în suflet, de fragedă tristeţe.

Îmi văd acum şi casa! În prag, parcă stă mama

Şi nu ştiu ce gândeşte… În prag poate-a ieşit

De-un gând pornit aiurea mânată să-şi dea seama

Că cineva din casă, în seară, i-a lipsit.

Și amintiri și gânduri doar fruntea mi-o-ncălzesc...

Un gând ajunge-acolo, o mângâie şi-i spune

Cum blânzi fiori de tremur în ochi îmi umezesc.

Şi-un om trecând prin noapte, aude al meu nume.

[Mihaela Popa]

frumos, trist, frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Și iarăși frumos... Și iarăși trist. Mă bucur mult să te citesc, Cosmin.

[Cosmin Preda]

Mulțumesc, Gabriel! Un an binecuvântat de Domnul!

[gabriel cristea]

Un An Nou cu sănătate!

[Chris]

se simte linistiea aceea apasatoare si trista...

frumos...

[Valeria Merca]

Nostalgic și melodios! Minunat!

[Sofia Sincă]

Sensibilitate, tristețe, melancolie, și din nou sensibilitate și emoție.

M-a prins încât am trecut pe lângă micile imperfecțiuni din ritm. Un gând rămas veșnic... acolo unde era mama, în pragul unei case cu ochiuri de geam mărunte...

Frumos!

Sofi