Ora inorogului

[Cosmin Preda]

Aplecate catarge agonizează-n furtună
stârnită-n războiul dintre suflet şi cuget,
corabia vieţii colindă nebună,
mult ascultând de-al oceanelor muget.

O, nu e nevoie de abandonare,
de capitulare nu este nevoie!
Acută, lucidă şi clarvăzătoare,
trezirea îl află prin spaţii pe Noe

şi-aleargă nebună să prindă din urmă
pe corăbierul cu ochii albaştri
veghind visător a vietăţilor turmă
din arca plutind fabulos printre aştri.

Salva-mă-voi în corabie spune trezirea,
uscatul fi-va-ne iarăşi liman fericit,
un nou început va renaşte iubirea.
Ce stranii simţiri neaşteptat s-au ivit!

Pe cărări de lumină apăru inorogul,
semn bun şi de pace-n plutirea astrală.
Mai târziu surâdea fericit astrologul
văzând în trezire o pură vestală…

[Vasilisia Lazăr]

Cosmin, îmi pare rău. Poezia aceasta mi-ai trimis-o și la concurs. Nu trebuia să fie postată nicăieri. Din păcate, a trebuit să o elimin.

[Mihaela Popa]

frumos!

[gabriel cristea]

Minunat!

[Valeria Merca]

O doză de optimism într-o  poezie cu substrat filozofic, în care se simte din  plin distanța dintre aspirații și realitate. 

Cu plăcerea lecturii.

[Sofia Sincă]

Să nu uităm că viața merge înainte și întotdeauna există un dram de noroc, când sufletul tânjește după speranță.

Versuri meditative pe fond optimist, bine alcătuite, cu sclipiri de mister pierdut printre ele. Melodioase, cuprinse de o ușoară magie.
Admirație,

Sofi