Demult, în pruncia purității,

am furat Gândirii-un gând,

l-am pus în oblonul vieții,

l-am dat unui om de plug.

I-am spus să-și are ogorul,

unde-i pământul mai bun,

căci pe unde-a trece plugul,

va călca norocul strâmb.

Cu potcoava lui de aur,

i-a-ndesat sămânța-n prund

și-ajutat de vreme bună,

i-a umplut hambarul lung.

Îmbuibarea peste noapte

i-a smintit purtatul bun,

tulburelul…

Ploaia

se rostogolește

peste triste amintiri,

ascunse

în unghere depărtate.

Umbrele negre

joacă în privirea grea,

sub pleoape obosite.

De ce-ai plecat

în frigul dintre aștri?

De ce-ai râvnit

la jocul ielelor

născute-n ochii lor

albaștri?...

Și plânge ploaia…

dacă o să privești cu atenție iubitul meu

o să vezi cum și iubirea și viața vor trece

puțin vom înțelege din această tristețe fugară

în labirintul interior șarpele pândește

nu vom mai ști dacă vremurile în care

au existat umbre care ne vorbeau la ureche

când numele tău se învârtea

în jurul inelarului meu ca un tigru în cușcă

au existat

sau a fost doar o iluzie armonică…

Cuprinsă-i marea de-ntuneric și furtună;

Catargele se mișcă-n semnul infinit;

S-a pogorât urgia pe pămánt și tună;

Străinul solitar pe țărmuri…

Se-nlănțuie tăcut spre noul val

Formule geometrice de bază

Ce multe-s izvorâte din cristal

Venite să ne-ncânte într-o rază.

Trapez, oval sau doar triunghi

Dar numai cercul poate sta la sfat.

Cu decagon, elipsă și dreptunghi

Ne-am regăsi numai  în rezumat

Mă simt în fața geometriei sacre

Pictată-n  aură, ca îngerii-n icoane,

Ce mă  cuprind în zori să mă consacre…

Trec florile prin soarele de april

Și-n nesfârșita lor singurătate se închid

Așa cum trece plânsul de copil

Cu jertfa Anei închis în fiecare zid

În fructe stropi de soare cad

Trecerea vremii mă înfioară

Semințe se rostogolesc spre nou răsad

Trec alte flori în altă primăvară

dulce iubire, duioasă, onestă,

soarele și luna îți stau mărturie,

că te dărui lumii care nu contestă,

puterea ta divină, roșie, aurie.

ești o forță iubire, făclie în noapte,

să luminezi drumul multor rătăcitori,

mai energizantă ca afinele coapte,

șansă de împlinire dai la visători.

viziuni mărețe descrii între coperți,

deschizi o nouă cale în lumină,

repetitivă iubire tu poți să ierți,

celor care-ți greșesc cu mintea…

vântul îți ridică fusta și eu îmi imaginez trecătorii

cu gânduri perverse

sentimentul de libertate provoacă

teama de-a nu greși poate accentua amețeala

și-atunci anxios până la renegare te-ntrebi de unde

atâta vanitate

am fost lustragiu ospătar grădinar dresor

de cai hamal în gară dar am continuat să citesc

precum într-o lecție karmică muream

de invidie

vorbim despre relativitatea femeii

în funcție de…

Întinde mâna către mine și simțuri abisale

Mă vor trezi din letargia eclipsei siderale

Să-ți fiu femeia ce o știi  - prea veselă din fire -

Adesea de neînțeles, dar plină de iubire!

Cosește-mi iarba și așaz-o în staulul de scânduri

Să îmi hrănești, cum se cuvine, poemele din gânduri!

Și nu lăsa cambii să cadă pe coapse tari de lut,

Și cheamă tu, ciopor de vise, înspre mărețul rut!

Să nu le duci lângă izvoare pe când…

Ești cel ce schimbă totul împrejur,

Și tainele mi le preface-n flăcări.

Tu nu știi cine ești dar te conjur

Să nu cobori pe-aripa altei păsări.

Să mă colinzi în miez de zi și noapte 

Și să-mi aduci un braț de crucifixe

La care să mă pot ruga în șoapte

Rostind doar ce nu pot rosti în vise.

E drumul lung de unde vii, spre casă

Știu că vei face înc-un veac, mai bine

Vii dintr-o lume mult mai…

Secretele lăsate la marginea uitării

pe rafturi nevăzute, întinse peste timp,

mai vin câteodată, ca valurile mării, 

pe plaje fără visuri şi fără anotimp.

 .

Noi am uitat de ele, era o toamnă rece,…

îmi vorbești despre absurditatea războiului

și cât de groaznic e să mori inutil

orice îmi spui pentru mine e breaking news

aproape de iarnă

mereu mă trezesc cu teama că

până mâine am putea muri și n-ai să știi tainele

pe care le ascund

între o zi și alta nu e decât pauza de somn

uneori nu pot să adorm

carnea fremătând sub piele

mulțimi de iepuri se pitesc lângă inimă

se înghesuie unii în…

din frigul pădurii ne alegem

întunericul

curbează undele înşirate perfect

după strălucirea apei

fără pereche

cu gâtul graţios luna pe patine de-argint

împrăștie

cenuşa din urnă

ne rănim picioarele desculțe 

în somn

aşteptăm sania cu cioburi de răsărit

departe de soare viața împarte

grâu şi nuci la fiecare poartă 

cu sânii ascuţiţi de sete prinţese eretice

întărâtă…

Doamne, tinerețea mea

A zburat ca pasarea

(doina bănățeana)

Ca într-o oglindă caut mereu

Cu mâna după luciu întinsă

Să mângâi geana adormită

A geamănului meu...

Și totuși dincolo 

E un șirag de vechi cristale

Care, concret nu-mi aparțin

Metamorfoze ideale

Pecetluite în…

Printre ziduri, o lumină sparge lacăte și zale,

Umbrele devin scliplire diafană, de safir,

Iar odaia-ntunecată,-n toate colțurile sale,

Se preschimbă în jertfelnic, cu miros suav de mir.

Plăsmuirile urlânde-n mintea rece și mireană

Tac, și-o lacrimă fierbinte se prelinge pe obraz,

Temnița își schimbă rostul și acum se cheamă "strană",

Mii de picuri de speranță strălucesc în ochiul treaz.

Peste creștetul fierbinte curge-o ploaie de…

“un leu cornetu’ ”
se vindea cultura
după chioșcul cu înghețată
se lipeau foile cu scuipatul babei
învârtindu-se
una câte una
“nevestele vesele din Windsor”
și cam tot ce avea formatul “poveștilor nemuritoare”