Se răscolesc ploile în nori,

seninul se lasă în braţe de fum,

din vechi amintiri,

 obosită pasu-mi adun.

 Dorurile toate

îmi par atâta de străine,

lampadare aprinse-n ceaţă…

şi eu cobor iubite

cu umbra tot mai străvezie

în plânsul corbilor profetic,…

Degetele reci și ude ale ploii

Îmi bat în geam.

Sunt singură și tristă,

Căderea frunzelor mă deprimă...

Un vânt pribeag

Șuieră amenințător,

Spulberând picăturile

Ce sărută grăbit pământul,

Închinându-i-se…

Mă gândesc la copilăria mea,

Alungată din urmă fără milă

De adolescență

Și simt cum mi se umezesc ochii…

Privesc absentă la perdeaua de stropi

Ce parcă dansează un vals…

Noaptea cearcănă prin umbre şi suspină

ochi de stele printre vise obosit în zori,

trepte ce vor fi urcate spre altă lumină

de cei care au sub pleoape negură şi flori.

Şi mă doare dimineaţa somnul nefăcut

pe obrazul dintre şoapte fluturii se-anină,

cearcănă cu luna plină drumul cunoscut

doar culoarea unui gând a rămas străină.

Aţipesc între iluzii retrăind aceeaşi soartă

căutând prin anotimpuri paşii…

rătăcit în propriul vis

am uitat să descopăr

că gratiile zilei mi-au rămas mici

că un triumf ciudat

îmi încolăcea izbeliştile

ca o întâmplare părăsită de tâlcuri

făţărnicia finitului

se zbătea

lovindu-se repetat

de hotarul dintre secunde

neantul ardea fără milă

întrupare întrupare am strigat

şi setea mi s-a transformat

într-o altă sete şi mai vinovată

în oglinda lui azi

culorile clocotesc

căutarea…

Pe malul mării sau pe ţărm. Nici nu ştiu pe care parte erau paşii

care se îndreptau în zare. Unii urcau spre infinitul albastru,  

alţii coborau spre ruginiul toamnei şi eu în dilema. Alergam

cu privirea după valurile ce se spărgeau în bule. Bule multe, albe, mii.

Aşteptam sufletul să-mi iasă, să (mă) respire adânc în piept

şi liniştea să-nece zgomotul din plimbarea şoaptelor.…

Vârsta asta am s-o port cu mine,

vârsta asta n-am s-o vând deloc,

ea îmi strânge satisfacţii şi noroc,

şi-mi poartă cântecul către tine.

Chiar pentru unii, de-i sudalmă,

mă iubeşte cu un dor aprins,

împlinirile în jurul ei mă cheamă

şi cu ea necazuri am învins.

Nu-mi fură fericirea niciodată

şi nu-mi trişează viaţa de fel;

azi o sărut odată, şi-nc-odată

cu aceeaşi tandreţe şi acelaşi zel.

Părul îmi cade

Pe umerii goi,

E tăcerea grea

Lăsată-ntre noi...

Umbre poposesc

Pe ferestre reci,

Plec fără-un cuvânt,

Din ochi mă petreci...

Iese brusc noaptea

Din scorbura ei,

Mi se face frig,

Tu nu mă mai vrei...

Mă ascund subit

Sub un cuib de nori

Și trează, visez

Că tu mă adori...

Aș dori să plâng,

Dar lacrimi nu am...

O bufniță…

ning clopoțeii fir de-argint

pe tâmpla unui țărm pustiu

ecoul pietrelor  de-alint

în plasă de pescari e viu

năvod din alge de smarald

într-un ocean orbit de jar

ce mă îndeamnă să mă scald

înveșmântat cu mir și har

purtat apoi de  busuioc

în târgul găzduit de prinți

tomnatici fără de noroc

aduși cu sila de părinți

privesc și ei în van sirene

la ora când se-ntorc…

Crescuți printre ziduri cu fațade din trepte,

mângâiați cu-ntuneric din arzânde priviri,

cicatrici ne sunt pașii, sângerează-n regrete, 

suferință-i urcușul, cu popas în mâhniri.

1. claustrofobie într-un pustiu de idei unde-i muza să apese trăgaciul miroase a negură și câmpul e plin de cadavre

cât se mai moare și de ce pe-o vreme ca asta când câinii își înghit lătratul luna pare albă s-o fi întors cu spatele plictisită de show-ul expirat aplauze mute scena se strânge automat nimic nou sub soare ochiul nu mai mușcă din peisaj letargic își strânge lumina tace 

2. democrație prost înțeleasă ciocul ne-arată grosimea obrazului osul pare insuficient fără…

De paşi sunt lăsate urmele pe ţărmul în care nisipul

sărută marea în furişul valurilor. Lovesc malul

când mai aprins, când mai lin, când mai zgomotos

şi soarele îşi iţeşte faţa-ntr-un răsărit cu raze 

şerpuite pe tot întregul albastru. Nici el nu mai ştie

care e marea şi care e cerul. E un tot şi e al lui.     

Apusuri  se scaldă

sub tâmple

în rodul livezilor  albite

am să-mi aşez iarna

pe o umbră de floare

dincolo de ceaţă

e doar lumina

cocori cărunţi

cu aripi tot mai străvezii

oare vom putea şterge de durere

lacrima…

nu doar locul în care mă îngropi

ţi-e cunoscut

dar şi moartea…

Trăiesc în lacrimile tale şi respir

zăpada iernilor dintre cuvinte,

de parcă-aş înflori într-un delir

crescut în palma ta fierbinte.

E-un simplu joc al nopţilor târzii

când cerul fulgi de nea presară

pe vechi oglinzi cu rame fumurii

din care anotimpuri se coboară.

Stau îngerii ascunşi după cortină

străini de piesa anilor pierduţi,

frumoşi actori cu lacrimi fără…

Inculpată toamnă                                                                           Acuzată toamnă

Eşti nedreaptă, toamnă, când îmi furi sfioasă,                                    Acuzată toamnă, tu porţi toată vina

Trandafirii-n floare, cu boboci pe ram,                                                  Că ai supărat-o rău pe Angelina

Şi îmi laşi grădina tristă, zdrenţuroasă,                                                  Şi sub ploaia-ţi…

Nu știu ce mi se întâmplă de scriu

Poezie,

De ce fac schimb de sarcină electrică

Cu coala de scris,

Ies în afara realității

Câteva clipe,

Rupând orice reacție chimică

Cu prezentul.

Cum o scriu

Se degradează

În fibra mea

Celula divină,

Nu-i mai simt căldura ,

Nu mai am necesarul de iubire

S-o întrețin.

Doamne, ce a făcut poezia din mine

Unii au lăsat urme pe Lună,

Eu abia acum

Învăț sufletul

Să…

Mi-ai cuprins inima în palmă

Ca pe o floare rară

Și te-ai jucat cu petalele ei imaculate,

Fără să-ți pese că ai putea să le strivești

Sub povara degetelor…

Mi-ai ținut sufletul în mâinile tale puternice,

Dar nu ai știut

Că e atât de fragil,

Încât până și o adiere ușoară

Îl poate răni sau destrăma...

Mi-ai mângâiat părul castaniu,

Dar nu ai înțeles

Că firele argintii de la tâmple

Sunt…

în acul de pick-up un fluture își pierdea zborul 

în insectarul de sunete un poet umplea golul dintre a fi și a nu vrea să fi 

după ce ascultam și ultima culoare dintr-un pastel 

pe fotoliul alb din sufragerie se așeza liniștea 

în fiecare seară de toamnă răsfoiam același tablou cu coperți groase de amintiri 



tu fumai gânditoare apusul cu îngeri 

eu îmi păstram verticalitatea în…