noaptea

un câine fugit şi negru

rătăcind peste mirişti

cu luna la gât

simt oboseala îmi

umple paharul din faţa mea

îl sorb cu gândul la ziua de ieri

venele mă dor de parcă

cineva le despică din lăuntrul meu

strâng nişte cuvinte între dinţi

le scrâşnesc în întunericul lăptos

ce-mi înconjoară ca o aură

trupul strivit

refuz să cred că zori se vor mai naşte

că voi mai înghiţi cianura unei alte sordide zile

întind o mână…

Mai mult pietriș mi-i firea. Din care luturi Tu m-ai

Ales, frământ cârtirii, țâșnindu-Ți de pe roată

Ca păstrăvul din palmă? Rod vântului sunt numai?

Că spicul Tău deasupra-mi mă cere la socoată.

Prea-s noduros, iar vremii-i înghit poșirci de acru!

Fă-mi altă…

vreau să-mi închei povestea

ieri s-a răstit la mine un ecou

suspina în lunga lui pieire

când mă punea pe cer ca pe-un tablou

ascuns precum în ou un…

Că nu cu polonicul iei cuminecătura

Din flacăra Iubirii, ci-n vârf de linguriță!

Oceanul din talazuri îl face picătura,

Cum geana de femeie i-ai scris-o din peniță.

Foc răsfățat de paie, cumplit le-o fi…

iubirea copilărise în junglă uneori în verde-eronat

de curând se mutase la oraș

dovadă șerpii de pe străzile moarte

(de atunci port cizme tot timpul

cele nevăzute strălucesc în  iadul aurului)

privirea ta ucide în somn

mă tem că va trebui să te zidesc

într-o metaforă

se zvonește despre luceafărul spart

în copacul ateu

descurcă-te

luna e în carantină își poate revărsa năduful

cât ai bate un…

Erai, cam prin a şaptea, generală,

cea mai frumoasă roşie din şcoală

şi undeva pe-un rând, lângă perete,

eram şi eu un pui de castravete

ce te privea, şi-atâta tot,

c-o floare galbenă în bot,

visând,  ca undeva, vreodată,

să mă combin cu tine-ntr-o salată.

Dezbrăcaţi de pieliţi şi felii

în cearşaful unei farfurii

să ne ungem trupul cu…

Nici gâsca, nici găina, nici alte ouătoare

Iubirii-s semn heraldic, ci numai alb cocorul,

Aripa care-și zboară apusul roș ce doare,

Că-i vis de foc ca vinul ce struguri încă doru-l.

Chiar dacă bolta-n aur și-a potcovit crai-noul,…

vocea interioară

țipăt de pelicani flămânzi

în gușile burdușite așteptarea

călărim pe cocoașa minciunii

hopurile ne zgâlțâie/mutilează suflete somnambule/servile

captive între o plecăciune și următoarea

vizitatorii pârtiei dintre azi și mâine

dintre niciunde și aici

dintre a fi și a nu fi

pe pojghița de nea

frica de căderi ne ține departe de schiuri

ne consumăm…

bucăţi de ploaie 
pe buzele tale
lacrimi albastre 
prin perdea
sângerează lumina
amintiri legănate 
cântec despre tine
pe străzi
nemulțumite mulţimi 
în delir
adună visuri nedesfăcute
din cuvinte goale 
cresc cruci în cer
un dumnezeu absent
pictează îngerii mileniului 4

liniştea e rotundă
ca verigheta ta 
de pe noptieră

De la un timp, moartea

vine în galop, 

striveşte „les belles fleurs”,

luând pe şei, …

MAMA

Rătăcesc amar printre străini,

pe spini calc eu, mamă, tălpile mă ard...

unde-mi sunteţi, Doamne, rădăcini!?

pornit-am în lume fără de –a mea vrere

gânduri mă frământă, restul e... tăcere;

te revăd aievea pe-un ghizd de fâtână

cum îţi legi năframa şi mă strângi de mână,

dorul mă apasă, dorul greu mă mână

să mă-ntorc acasă precum altădat’,

timpul trece însă fără de popas;

zi ce trece Cronos –nemiloasă hidră-

ziua-i ceas,…

ore ca niște pești obtuzi respiră sub apele nopții

zilele câmpiei fâlfâie într-un lan solitar/ limpede este doar întunericul

agățat de ultimul far

sub cupola lumii dinlăuntrul meu

mâini mute desenează în graffiti pe zidurile gri pescaruși îndrăgostiți

hai la mall să cheltuim timpii morți momentele de stand by apassionato

stele fusiforme torc pe voci înalte

pipăi silueta toamnei cu poezie pe masă

de atâtea insomnii s-au îmbătat și plopii

cu…

Cu-atâta soare-n creangă, la ce-aș râvni cuvinte?

A pinilor mireasmă, nu-i vorbă mai subțire?

Iau pietrei duritatea, nu prund când cu rubin Te

Rostesc nepreț coroanei a grai din negrăire.

De vrei sărutul mării, Tu-i vălui…

Zâmbete exaltate,

ochi scânteind în luminile

reflectoarelor ce se-aprind

și se sting în ritmurile

muzicii ritualice, mărșăluitul

Inimilor tinere pe bubuitul

Tamburilor și-al chitarelor,

dezlănțuitele energii ale muzicii

Învolburează pletele lungi

ale soliștilor precum lanțurile

de ancore ale corăbiilor wikinge.

Libertatea e asediată de demonice

energii ce învăluiesc în pânze

de păianjeni vampiri

și veninul văduvelor…

A scris Ivănescu în Sibiu orişicât

De puţin contează enorm

Elefanţii când dorm

Acuma el doarme burgul îl veghează

Elefanţii nu au somn

Se adâncesc într-un ochi de pisică

Îl visează poate cândva

Vor avea greutatea lui Mircea

În fildeș

...au trecut cei două mii de ani

Faraonii se întorc în piramide

Mai bogaţi îi găsesc cărţile memorate

În loc de oale şi ulcele cu galbeni şi arginţi

Iată de ce erau colorate

În alb şi…

mă rugam să vină iar dimineața,

în fiecare umbră te vedeam pe tine, orfan nenăscut,

aveai în mână o creangă și dirijai oastea spre fortăreață;

parcă era duminică,

ori poate simțeam liniștea din zgura pământului.

mi-am ridicat gulerul, repetam întruna e vară, e vară, e vară,

W. era rănit, zăpada îi dăruise un chip nou,

îl priveam dintr-o schijă, un râu se răsfăța în sângele nostru,

câte flori de cireș cu mugurii iernii în…

La parter locuieşte Dumnezeu,

stă cu mâinile împreunate pentru rugăciune,

de gât are agăţată o bucată de carton pe care scrie:

„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa!”;

întotdeauna îi salută pe cei ce intră,

niciodată nu le zâmbeşte,

îi priveşte lung, molcom...

din când în când îşi aprinde luleaua de lut,

scoţând rotocoale de fum precum indienii,

(da, da, indienii de odinioară);

ochii îi sunt lipiţi cu pietricele de pe…

stau la taclale cu mine

țin clipele acoperite de crusta timpului

în colivie

pe post de companioane

aproape îndrăgostită de viață

îi scriu declarații tardive

transced sentimente acuzându-le de exhibiții

le proptesc fruntea de tâmpla-mi rece

obosită de urmărirea nimicului care se întâmplă

îmi sorb picătura de libertate

așteptând minunea din spatele gratiilor

singurătatea așezată pe fotoliu în fața…