Nu mi-am ales bine evul în care m-am născut;

oamenii-cal atârnau spânzuraţi

în gardurile cu sârmă ghimpată.

Am rămas eu, singurul dintre cei singuri,

ultimul om-cal cu braţe în formă de cruce,

uscăţiv, cu miros de pământ,

rătăcit printre mumiile din argilă

ale unui oraş canceros.

La sfârşit, totul s-a prăbuşit pe o mare de oase,

distorsionând timpul în apocalipse toride.

M-am reinventat un ev mai…

Durerea nu-i durere de-o orchestrezi cu surle.

Ea-n lacrimă-și zidește întorsul greu în fire...

Țipa la Tine unul, să pipăie, să urle,

C-ar fi poftit să vadă cam cum apari, Iubire.

Voiai cu ferăstrăul, om, să-I croiești veșmântul?…

prin clepsidra inimii mele

nu mai curge grăunte de nisip

nisipul trecutelor amintiri a mucegăit

uitat de noi

a putrezit

când te-am întâlnit

aveai o clepsidră albastră

ţi-am cerut doar…

Păsări albastre se desfac în crini

la ceasul în care-mi rostuiesc adâncul

sau doar răscolesc tăcerile

în neputinţa de-a mă afla

construiesc propriile ascultări

să împartă cu mine

ceea ce niciodată nu am luminat

femeia aceasta  chip răvăşit de…

Octombrie, mesteceni... Taci, nu cumva să sperii,

Cum toamna-mi urcă-n suflet, orfevărindul care-i

A vară indiană, că-mi nebuniră merii

Pe hărți necunoscute din nordul Niagarei.

- ''Visat-am ape negre, pe la Muskoka-n vale,

Ca…

când s-a agățat de pieptul meu
o pasăre
ai ucis-o
i-ai smuls penele
și mi-ai scris cu ele un poem
de dragoste

mai târziu am aflat
că pasărea murise instantaneu
într-un ciob de nimic
sub pene
pulsa numele meu
spre toate ridurile înserării

undeva

celălalt tu
învelit în ninsori
desena cercuri de foc
pârjolea temnițe și învăța orbii
să mă vadă

''Nimicului - cenușă; de-i frunză, rod, sau floare!''

Eu cred Ecclesiastul că suferea cu fierea.

Din glod nu se înalță săruturi de ulcioare;

Unde-i prea multă minte, acasă-i căpierea.

Cât de-nțelept e vinul, foc dintru…

Au ochi frumoși ca tine  -  panterele, șacalii  -

De piatră prețioasă, vânând imperial,

Dar numai ție-i dată cruzimea în detalii,

Lungi sfâșieri de flaut din burg medieval.

Regal, desăvârșirea plăcerii de supliciu,

Din…

uneori e greu să fii tu

în spatele draperiei

te strecori printre anotimpuri

înflorind sub zăpezi

din rădăcini zdrelite de timp

te reconstruiești sub dărâmături

din gânduri amorfe

prăfuite de așteptare

suspendat pe vârfuri

ca o balerină pe poante

într-un spectacol cu sala goală

pășești ușor peste neliniști/deziluzii

să nu te-audă regizorul

cu surâsul căzut peste pragul ușii

îți…

viața staționează exact cât să scriu

câteva postulate

el râde cu buzunarele goale plin de idei poetice până la refuz

lumea văzută în vitrine nu are nasturi

când vine timpul zicerii se preface în guri de canal fierbinți ca niște cărămizi

proaspete

în gară șuieră tăcerea slinoasă pereți drepți ne despart de oraș

oamenii nopții se strâmbă la cer

luna stinge singurătăți cu picioare de cocostârc

port în ochii deschiși/falii de incertitudine/…

Cum să-nțelegi furtuna şi-a codrilor catismă,

De n-ai iubit vreodată? Cum să-ți culeg ce scapă

Din jertfa de culoare a șapte cerbi din prismă?

Cum lacrima și gheaţa pot fi aceeași apă?

Nu pomeni Iubirea de n-ai fost Niagară!…

Dorul tău miroase a rouă

și a frunză galbenă...

nu e ultima culoare ce îmi spală irisul...

vine o vreme

când viscolul are culoarea iubirii...

ce să faci?

Te supui

și îmbraci haina anotimpului.

Vine o vreme când albul

schimbă orice culoare,

înainte de a deveni…

                                                                Te-aştept...

-Te-aştept la mine în grãdinã

Iubire,tu rîvnitã zânã!

Cu buze susur de izvor,

Visat de cerbi în goana lor.



Sãrutul tãu pe fruntea mea,

Sã cadã ca un fulg de nea,

Iar mângâierile-ţi şirete,

De vinuri grele sã mã-nbete.



Misterioasã şi…

Strânge-mi zilele, dacă au mai rămas

între palmele tale, Cerşetorule!

Vezi cum se scurg pe cadranul ceasului

orele de iad ale morţii,

contopind nefiresc, atât de nefiresc,

oasele soldatului de pământ.

Doar cuiul mai stoarce o lacrimă sângelui,

atunci când eu, osânditul tuturor copacilor,

al tuturor florilor, al tuturor frunzelor, al tuturor...

mă îmbăt cu sărutul de iudă.

Miroase încă a mir şi a lemn amărui

de la…

degetele tale cântă Rahmaninov pe note înalte

serile așez sedimente ca niște scoici

în marea agitată /pescăruși orbi de sare/

mângâie-mi umerii sidefii ca o lună amară

lumea este mai strîmtă decât o secundă

iarba ce-mi înflorește în palmă are gust de iubire rotundă

timpul curge ca un alfabet pe o geană

ochii tăi desenează în sepia irealitatea iubirii

bei Johnny Wilker ești beat de frunze liliachii

îți spun că natura mușcă din orice tablou în…

Voi știți ce e porfira prea scumpelor postăvuri?

Despre jurnalul scoicii nici azi nu te cutremuri,

Că-n locul obrintirii spre putrede otrăvuri

Născu din limpezi ape înalte requiemuri?

Retrasă în chilie, i-e inima cât…

 Eu sunt precum copacul ce tace și ascultă 

 cum vântul i se frânge în ramurile-i groase

 când primenit de muguri în primăveri exultă

 ori dezbrăcat de frunze în iernile geroase. 

   

 Brodat-am crinolină de vremi năbădăioase

 să-mi scuture pocalul de vină și de hapuri

 cei ce rămân în urmă, cu firi neîndoioase

 sfărâme clipa strâmbă în piua altor veacuri.

 

 Mă reazem de pilonii ticsiți cu flori și piatră 

 din bob de iasomie…