Azi licitez iubirea...

O dau şi la bucată că tot e folosită

de cei ce n-au ştiut să pună preţ pe ea !

Implozie de suflet, fragmente de trăire…

ce vreți?

a primăvară bat ochii tăi și- a albastru de mare

sunt vii și-n ei se oglindesc potecile noastre

și visele noastre din care ne făurisem castele

și toate pădurile copilăriei prin care trecuse făt-frumos

a primăvară miroase gura ta plină de ghioceii…

Ce tare doare dorul

cu cruzime te-apasă

eşti fulgerat de gânduri,

ai vrea să zbori

în spaţiul infinit.

În lumea vechilor mistere,…

Când fruntea ardea

şi pleoapele înglodeau ochii

coborând într-o plecăciune,

se unduia neliniştit de tăcere

şi morfolea tremurând fermecat

într-o detaşare… permanentă.

Din brusca putrezire

a negrului gând,

fruntea acoperită

de picături reci,

cu buze fremătânde

şi pupile rătăcite,

un tremur prelung

din adânc… străbătu aerul.

O pasăre pe-un ram de felinar



Ca să rămâi în viaţă,

întinde-te gol pe un gheţar

să-ţi scazi temperatura,

rugul interior.



Pune căpăstru hergheliei de vapoare

ţâşnind din ochi, întoarce săgeţile pornite

spre insule albastre, unde Soarele 

răsare, zilnic, dintre crini.



Ca să rămâi în viaţă, omoară cântăreţul,

omoară pasărea aşezată pe-un ram de felinar, 

omoară gitana şi fustele ei învolburate,

omoară…

uf niarne*

de-aș putea adormi împreunǎ cu visele

într-o crisalidǎ

amestecându-mi iluziile cu setea aceasta de viațǎ

sǎ le beau dimineața

ca pe roua binefǎcǎtoare

ce spalǎ petalǎ cu petalǎ orice urmǎ de praf

sǎ curg prin vǎmile tainelor

ca izvorul care-și…

viața mea nu și-a schimbat de mult cearceafurile

în multe seri am vorbit despre cum se moare simplu

fără ca cineva să geamă în sărut



încet iubirea se așează pe pernă

și întinde picioarele către ușă

iar eu strig

m-ai mințit când te țineam în brațe

mi-ai spus că vom reinventa cupola stelelor

că mă vei învăța toate secretele

mi-ai dat să beau izvorul viselor

te urăsc iubire

te urăsc



credeam că ucizi moartea

sau că o…

Forma inimii mele
Ai prins-o în clipa care a îngheţat
În colţul ochiului tău stâng
Are culoarea secundei care va să fie
Doar pentru noi
Timp de pas în doi
Şi o primăvară care mi-a înnebunit
Pescăruşii

Dacă îţi spun te iubesc
Vei da vina pe primăvară?

Dacă vii pe-nserat călătoare să-mi spui

Că-ntr-o mână amurguri fericite îţi plâng

Şi-ntr-un parc fără flori supărate statui

Ca un voal lângă soclu trecutul îşi strâng,

Voi rămâne să-ţi pun peste coapse lumină

Să te mângâi pe sâni cu privirea-mi pustie,

Să servim împreună doar plăceri fără vină

Cât mai arde-ntre gânduri a speranţei făclie.

Să-ţi culeg de pe buze al cuvintelor rost

Întrebându-te-n şoaptă despre…

Ce copil cuminte ai fost tu,

mama!

Mi-ar fi plăcut să te cunosc atunci!

În fotografia îngălbenită 

te vezi ca-ntr-o oglindă cu argintul smuls 

ca o reflexie a cerului în apă,

dar cuminţenia ta

e atât de clară!

Târziu, foarte târziu, într-un târziu la fel de obosit

ca universul

ai devenit

copilul bătrân, însingurat şi trist

al copilului tau

aşa, ca o stradă

dintr-un oraş medieval

cu iedera potopind 

ziduri…

Puiu di focu iasti vrearea …

Frica, întotdeauna frica

 …

Trăiesc mereu clipa

unui dor însetat

de alb,

de copilărie,

de vise…

lecție neînvățată

în fiecare zi învăț lecția despre viață de la început

și memoria n-o poate reține decât parțial

oricât m-aș strădui rămâne o pagină

 pe care n-o înțeleg pun stăpânire anii peste mine

și mă duc tot mai departe-n zare ca un râu

care curge spre o mare pustie…

Într-o reflecţie

linguşitoare,

se porni pe un râs

strident

la gândul neaşteptat,

din primejdiile nelămurite

lărgindu-se un orizont,

zornăindu-i

ceva vag şi sinistru

răsturnat,

când lacrimile

adumbreau ochii.

Ca un vârtej

într-o prăpastie

din adâncul sufletului,

cu fire inconstantă,

pierdut se lasă…

în pasiune.

TALPĂ DE PĂMÂNT DE IRIŞI

                           lui Ion Lazăr da Coza - liber-cugetător asumat -

nu mă căuta după zodie

genunchiul s-a înnecat într-o astenie de primăvară

îngerii adună câteva zâmbete şugubeţe

pe care le explodează ca mărţişoare

în pieptul lui Marte

printre dinţii încruziţi…

rugină ecourilor

când mă readun în cenușă

vânătorii rodului…