Puiu di focu iasti vrearea / Pasăre de Foc este iubirea (versiunea armână-română)

[Irina Lucia Mihalca]

Puiu di focu iasti vrearea

Puiu di focu iasti vrearea nivrutâ, aţzea cu arichili ca di malmâ,
ca unâ njii di lunjinji, aţzea cu oclii ascâpiraţzâ ca di yilii
aţzea cari nu-şhi da cânticlu a inimâiei maşhi a primvearâei ditu ea!

Eşhţzâ steaua cari-şhi aflâ ţzerlu!Sumu lunâ lişhioru dipunemu deadunu,
Cându apili ţzi curâ şhedu - niheamâ maşhi - nâ andâmasimu cu noi!
Alâgamu cu silâ, ti ariseaşhti oara,
aghonjia, largu ti poartâ, cu chicuti di ţzeru da ploai tu noapti,
ducheşhţzâ unâ curmari, unâ dureari! Tu pâdurea dorlui,
maşhi frândzâli ţzi batu ţzâ aspun ti totna ni alâcsita vreari.

O! Amintiri di ma ninti, ţziva nu-i bana,
işhi ţziva banili ţzi-s cheru! O!Paradisu fârâ di mardzânji!

Ambrâţzâtămu zboarâli, zboarâ nispusi, zboarâ ţzi
trecu pritu tâţzeri.Andâmâsiri di aoa, agiumdzeri nipitricuti, fdziri,
ciciurări dit-un chiro tu cari nâ chirumu, zboarâ ţzi alagâ
înclisi tu minduieri intrati pritu niorii ţzi aşhichiuşhiurâ câtâ iu nu sâ şhtii...

Apruchemu zboarâ cari v-as frângâ pragurli a chirolui, cari v-as armânâ
tu urdzeala a inimâiei tuchitâ tu unâ adâncâ tâţzeari, Mintitâ tâţzeari!
Pritu seamnili a zboarâlor stricurate tu noi nâ aflamu iara tu unu chiro,
ti totna...Pritu sarea ditu amari maşhi ţzi asunâ arâspândeaşhiti iholu,
Di multu porţzâ caduri sâpati tu tini fârâ ca sâ şhtii ţzi-s adari cu eali,
lipseaşhiti sâ strâbaţzâ nimârdzinitlu ţzeru ditu tini.

- Mutrea tu palmâ, v-as vedzâ bana ta pritu seamnili a ei,
Multi mirăchi, multi cârări v-as vedzâ, m-as li cafţzâ v-a li treţzâ!
priimnărili a inimâiei, priimnărili a suflitlui - caduri tu alta ghilii,
mutreari dupâ mutreari, daima...un ghisu dit-un ghisu
tu cari înghisămu câ înghisămu!

M-as frângâ ghilia maşhi moartea v-alu dişhteaptâ pi aţzelu ţzi anghiseadzâ!

Tu câftarea semnului cari nâ si spuni diunâoarâ cu soartea triţzemu pritu banâ,
ma s-lu achicâsimu nâ dipunemu tu apuţzlu di malmâ di tora, unu giocu seşhţzâ!

- Ai chiro, ti aşhiteaptâ ahâtea! Easti maşhi frimtarea ninti di dişhiclideari,
Tu hârghii v-a ţzâ da pindona - araua di pi chitchi!
O, chitcâ ti- ni-agârşhiari, tâcuti icoani, maşhi eali azburascu!
Iunva nu agiundzemu, nibiţzitâ-i bana, fţzearea-i maşhi unâ moarti,
Fârâ di şhideari, banâ dupâ banâ, fârâ di biţzeari s-anvârteaşhti a chirolui aroatâ....
A sibâ ghini ma s-angrâpseascâ puizii pi cheţzari! Multi s-angrâpsirâ,
multi aşhiteaptâ sibâ dizvâliti pi câiurli chiruti pi calea Chirolui!

Canâoarâ nu v-a mi cheri, canâoarâ nu v-a ti cheru,
bânămu unu tu altu pritu tutu ţzi duchimu deadunu - tută dunjiaua-

 

 

Pasăre de Foc este iubirea

Pasăre de Foc este iubirea stăvilită, cea cu aripile aurii
ca o mie de luminiţe, cea cu ochii sclipitori ca de cristal,
cea care nu-şi dăruie cântecul inimii decât primăverii din ea!

 

Eşti steaua care-şi află cerul! Sub lună domol coborâm împreună,

Când apele curgătoare stau - o clipă doar - ne întâlnim cu noi!

Alergăm în viteză, ţi-e dragă clipa,

repede, departe te poartă, cu picături de cer plouă în noapte.

Simţi o rupere, o sfâşiere! În pădurea dorului,

murmurul frunzelor îţi dezvăluie veşnic iubirea neschimbată.

O! Amintire din urmă, un punct e viaţa,

neînsemnate vieţi punctiforme! O! Spaţiu necuprins!

Îmbrăţişăm cuvintele, cuvinte nerostite, cuvinte ce

ne străpung tăceri. Întâlniri aievea, veniri nepetrecute, plecări,

şoapte dintr-un timp în care ne-am pierdut. Cuvinte călătoare

închise în gânduri intrate prin norii ce plutesc către un necunoscut...

 

Atragem cuvinte care vor sparge barierele timpului, care vor rămâne

în ţesătura inimii topite într-o adâncă tăcere. Ameţitoare tăcere!

Prin semnele cuvintelor strecurate în noi ne regăsim un anotimp,

o veşnicie... Prin sarea mării doar sunetul propagă ecoul,

Îndelung porţi imagini gravate în tine fără să ştii ce să faci cu ele,

Trebuie să străbaţi imensitatea cerului interior.

 

- Uită-te în palmă, o să vezi lumea ta prin liniile ei,

Multe doruri, multe cărări o să vezi, dacă le cauţi le vei călători!

Călătoriile inimii, călătoriile sufletului - imagine în altă oglindă,

oglindire după oglindire, la infinit... Un vis dintr-un alt vis

în care visăm că visăm! Spărgând oglinda doar moartea îl va trezi pe visător!

 

În căutarea unui sens care ni se relevă odată cu destinul trecem prin viaţă,

Pentru a-l descifra ne cufundăm în fântâna de aur a prezentului. Un dans să fii!

 

- Ai vreme, te-aşteaptă atâtea! E doar neliniştea dinaintea înfloririi,

În zori îţi vei primi medalia - roua de pe flori!

O, floare de nu-mă-uita, icoane ale tăcerii, doar ele vorbesc!

Nicăieri nu ajungem, nesfarşită e viaţa, sosirea e doar o moarte,

Fără pauze, viaţă după viaţă, la infinit se mişcă roata Timpului...

Ar fi bine dacă s-ar scrie poeme pe pietre! Multe s-au scris,

multe îşi aşteaptă descifrarea pe drumurile pierdute pe axa Timpului!

Niciodată n-ai să mă pierzi, niciodată n-am să te pierd,

trăim unul în altul prin tot ce am simţit împreună - un întreg univers -

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, da Coza.  Cu drag!

[Ion Lazăr da Coza]

Minunat și aici. Fără teribilisme reușești o poezie de zile mari.

da Coza

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Sofy, pentru trecere si semnul de lectura.

Cu pretuire, Irina

[Irina Lucia Mihalca]

Infinitul iubirii! Da, Gabriela, nimic nu rezita fata iubire!

Cu drag si multumiri, Irina

[Sofia Sincă]

Prin lumi fanteziste, misterul şi inefabilul întruchipează ode ale iubirii. Forma vastului poem ne duce spre forme ample ale înaintaşilor întru poeme.

Am citit cu plăcere, Sofy!

[Gabriela Grădinariu]

Viața , refexia lumii noastre interioare orânduită pe coordonatele lui "Panta rhei". Veșnică e doar iubirea.  Toată admirația!